Am vazut pe cer - incremenita - o stea ca un balon, stricat, de sport. Nefiresc, gindul mi-a plecat undeva la floarea din timpla unui om mort
- Uite, am aicea sufletul meu (arata pumnul), nu rizi, prietene ? - mi-a spus intr-o scara.
in pumn avea un nasture obisnuit pe care-l vad pe cer acum a mia oara.
N-am putut sa asociez niciodata un nasture cu un suflet, o minge sau o stea
- Nu rizi, prietene ? - mi-a hohotit in nas. Si-am ris, prosteste, fara voia mea
N-a scris decit un singur vers pe foaia alba, un vers banal, stupid: "adio, draga mea!" - desi a meditat un ceas intreg de parca numai pentru versul asta mai traia.
- bint un om mort, prietene, nu nzi i
un om naiv si mort il priveam fara glas.
A desfacut pistolul din batista, ca dintr-o poleiala,
l-a dus la frunte, s-a uitat la nasture si a tras!
N-am putut sa asociez niciodata un nasture cu un suflet, o minge sau o stea M-am uitat la nasture, la versul stupid, si-am ris, prosteste, fara voia mea
|