Sunt bolnav si aprins ca un caldarim bucurestean - o sa mor, asta c sigur - putin imi pasa! imi pare rau doar ca n-am decit douazeci de ani, ca nu stiu cine sint si din creionul asta ce-ar fi putut sa iasa.
imi pare rau ca n-am iubit nici o fata
(Dumnezeu mi-c martor ca am avut toata bunavointa!), imi pare rau ca las in urma o splendida cravata verde si ca fata de cele mai mult de 50 de carti necitite nu
mi-am tinut fagaduinta.
Mi-au placut mult versurile aspre, mustoase, toate lucrurile pline si nete, copilul voinic, precoce,
care nu plinge, mi-au placut florile, toate florile, sa zdrobesc in pumni sanatatea lor de huma si singe.
Am iubit mult stelele, luna, cu ciudata lor aritmetica sentimentala, admiram soarele pentru ca era mare si departe, pentru ca era nestatornic si umbla in pielea goala.
Mai las in urma, in peretele camerei melc,
"Harta politica a lumii", pe care-mi faceam zilnicele calatorii planetare - o sa gasiti insemnata pe ea baza mea navala, Tasmania, de unde mi-aruncam elanurile si urina in mare.
|