Sintem oameni inteligenti - ti-e mai mare dragul!, prietene, versul e otrava si piinea e scumpa si rea; altadata sedeam de vorba si scuipam si nu ne parea rau ca timpul trecea.
Astazi, in birou e prea frig si oamenii sint uscati si
galbeni - fiecare e plin de mila si toti au un gind meschin. Noptile sint sticloase ca ochii mortilor si ca sa te mai imbeti trebuie sa bei spirt, nu vin.
Altadata eram mai prosti si ne vedeam de treburi; aveam bani, timp, nostalgia foamei - si era bine, stiam doar ca in Japonia se vind becuri ieftine si ca zilele ne sint teribil de putine.
Sintem oameni inteligenti - ti-e mai mare dragul! Vom avea si noi sa povestim de un razboi frumos, mare, epopeic, nemaivazut, la care, ehe! am luat parte si noi!
Prietene, iti spun, versul e otrava si piinea e scumpa. O sa te intreb totusi, peste cinci ani - fara pic de
pedanterie - (cind vom fi iar prosti si vom avea vreme): "inainte, sau dupa marea batalie?"
Miine o sa vie primavara cu flori multe si inutile - dar fetele sint dactilografe si luna e patata de venin, noptile sint sticloase ca ochii mortilor si ca sa te mai imbeti trebuie sa bei spirt, nu vin
|