Stii, omule nou, ieri am plecat cu inchipuirea peste intinderile tale de pamint si viata Nu credeam ca femeia ta e masina de gatit cu petrol si ca-ti innozi sireturile cu aparatul in fiecare dimineata.
Am fost foarte mirat cind ti-am citit numele cu "dublu-ve" si cind am vazut vastele tale abatoare de tinichea, unde tai cu eroism si dezinvoltura tot ce-ti trebuie pentru burta si gloria ta.
Eu iti spun ca stiu sa fac versuri,
tu iti incretesti fruntea de musama bronzata,
imi demonstrezi ca elevatorul asta reprezinta una suta mii
brate omenesti si cugeti cordial ca poezia este iremediabil demodata.
Mi-arati apoi cirezile tale enorme -
boii tai au coarne frumoase, privirile calme si narile moi -
e cu neputinta sa crezi ca functioneaza cu benzina
si ca se razboiesc si ei ca toata lumea si ca noi.
Vezi, omule nou, ai dreptate sa rizi de mine - vagoanele tale cu griu inconjura globul de o mie de ori, Fordul tau are multi cai putere si din virful celor 300 de etaje tie nu-ti vine
niciodata sa zbori.
Tu esti simplu, si marc, si practic, si util, ca
Majestatea Sa Carbunele, omule nou - cap de nuca! -
in creierul meu se invirte o America intreaga de ginduri si eu inca mai stau citeodata de vorba cu o uluca
|