Cateva versuri am sa mai scriu, despre tine, draga mea, inainte de-a ajunge om mare si bogat - ti-am promis, cu ocazia ultimului sarut, ca am sa cumpar o masina americana aerodinamica de treierat.
Ti-aduci aminte de visul asta pe care-l cresteam impreuna ? Eu il stiu, de cite ori te vad salbatica si mare, cu picioarele groase, cu ceva din ridicolul oamenilor blonzi, plina intotdeauna de impertinenta tacuta si de mirare.
intr-o zi, cind vei pleca din huma, ca nu stiu care planta
sinucigasa, cind vei iesi din pamintul proprietar ce urca in tine
victorios si umil, prin vinele tale, in plaminii tai, in sarutul si ochii tai, atunci vei fi probabil nevasta mea si te vei plimba, in
sfirsit, in automobil.
Atunci vom ara in devalmasie hectarele tale de certitudini - pamint gras, negru, pamint limpede si gustos - voi lasa fleacurile astea rimate, ca sa-ti fac placere si voi incaleca tractorul cu sete si cu mai mult folos.
Voi opri poate la namiaz linga vreo vagauna racoroasa si in timp ce bestia de fier fumegind isi va sorbi benzina
din bidoane, mi-oi odihni elanul in poala ta, m-oi adapa din pasiunea ta de 1 000 de pogoane.
Am sa zvirl apoi in strofele negre din urma plugului, am sa zvirl cu merticul saminta cartilor pe care nu le voi
scrie niciodata,
asteptind sa ploua peste ele Dumnezeu-Latifundiarul urina lui gratuita si binecuvintata.
Seara, in vatra calda, cu buzele pline de mamaliga,
nadusiti, vom face copii,
ca sa se implineasca Scriptura,
vom face copii mari, prosti si frumosi,
ca sa ne anime si sa ne pazeasca batatura.
Dar cind l-oi dovedi pe Marin Mierlanu cu vacile in
cositura, tu sari de mi-l scapa din miini, ca sa nu intru in puscarie, tot asa cind l-oi prinde pe boier ca se uita prea lung la tine sau ca iti da tircoale prin vie.
Pina atunci am sa mai scriu, despre tine, citeva versuri, pina ce-oi cumpara masina de treierat scumpa si ciudata Ma gindesc insa ca, oricit ar fi de nefiresc si de rusinos -
blestem de oras - eu, draga mea, n-am sa te pot bate niciodata!
|