| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
sfirsit de primavara
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Geo Dumitrescu
|
|||
|
|
|||
| Impins din toate partile, ma trageam pas cu pas, inapoi, dc-a-ndaratelea, impins cu strigate si strapuns de priviri ascutite, scormonitoare, ma trageam pas cu pas inapoi, simtind apropierea abisului. Trebuia sa fie pe-aici, pe-aproapc, la o jumatate sau la un sfert de pas, il stiam de mult asteptindu-ma, il purtam cu mine - si adesea aruncindu-mi privirile in adincurile fara intoarcere, reci fiori ma cuprindeau. Se pregatea un sfirsit, o cadere - funii aspre trageau in jos un copac retezat sau aproape. Asurzit de strigate, buimacit de priviri atintite ce ma-mbiau cu surizatoare oteturi, in mine insumi ma astepta o ripa adinca, abisul fara intoarcere ma astepta, asa cum asteapta in fiecare om o prapastie, mai adinca sau mai putin, cit el de adinca, fiecare purtind cu sine ripa lui, de care fuge neincetat, toata viata, pina-n marginea celeilalte gropi pe care i-o scoate in drum, pe neasteptate, legea trecerii Dam inapoi incet, ingrozit (caci privisem de atitea ori haul adinc) si poate din ce in ce mai impacat cu gindul, dam inapoi Si iata, atunci, o, chiar atunci, in ultima clipa sau jumatate de clipa, o mina s-a intins, iesind din zidul greu, stufos, tulbure, ce ma-nconjura impingindu-ma, o mina s-a ivit, deschisa, ca o chemare inaintind incet, incet, dar fara sovaiala, mi s-a oprit pe umar, retinindu-ma, s-a urcat pe obraz, adiind ca o uitata, pierduta leganare de ram: "Te cunosc - mi-a spus glasul ei, te cunosc de mult. Vino. Esti liber! Aceste strigate, aceste priviri pustii, ingrozitoare, ca niste gauri oarbe ale unui nasture, s-au adunat in juru-ti de tine insuti chemate, atrase - tu le-auzi si le vezi mai mult, invatindu-ti urechea cu strigate de durere, de groaza si ura. Lasa-le. Vino! Nu ti se cuvin toate. Nici-o ureche, nici-o inima nu poate asculta toate strigatele de durere ale lumii. Nici-o ureche singura. Vino. Te iubesc. Iata poteca Vom imparti noaptea lumii - sintem multi. Vom imparti primavara si toamna - sintem doi. Vino, urmarit de dureri, de regrete, ascunde-te in oameni, ascunde-te in mine. Adu-mi sub buze cicatricea ta sfinta dintre sprincene si numeste-ma simplu: inceputul, ori dimineata! Era sfirsitul primaverii, si-atunci, cotropit de seve puternice, neasteptate, mai inflori o data batrinul piersic |
|||
Pune poezia sfirsit de primavara pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |