Iar ai fugit, ca un foc de comoara, flacara iute, nestatornic rug de arama. Iar ai fugit
- ostenit, sub grele cenusi, te-ascult arzind departata mereu.
Iarasi si iarasi, sute de miini intind scormonind cerul
- rotunjimi arzatoare mingii in treacat, nevazute astre,
sfere tacute, niciodata atit de fierbinti
si de fragede ca sinii tai.
Iar ai fugit, sfarimind alba catusa subtire
cu care necontenit te-alint si te-nlantui.
Sa nu te-ntorci. Nu poti sa te-ntorci
inainte de vreme. Te voi pindi:
sub miinile mele sint toate caile lumii -
vei trece iar, vilvataie ratacitoare in juru-mi -
alt soare afara de mine nu ai -
si din nou cu mine vei arde clipa adinca,
si iarasi de mine te voi lega
pentru fierbinti vesnicii provizorii
cu-acclasi alb fir de abur subtire,
pe care mereu il vei rupe
si fara de care
tu si lumea v-ati stinge
Si iar vei fugi, ca un foc de comoara,
flacara iute, vilvoare de-arama,
iar vei fugi - ostenit, sub calde cenusi voi ramine
sa te-ascuk arzind departata mereu.
|