Din somn trezit in curtea cu aguzi ascult
cum gafaie din fumuri sate dedesubt.
Cate un ratacit in miez de noapte
tipa in frunzele flamande
ca din gura de sarpe
si oare unde sunt drumurile
urland in ceata: om, om, om
Se umfla radacinile sub temelia casei,
prin geam, prin usi se furiseaza lujeri
de iarba rapitoare.
Din crengi inalte rupti copii se tanguie
si creste-n noptile de dragoste
pe trupuri lastaris, se-mbie muguri.
In loc de sange seva picura
din bratul mursecat si sange
pe trunchiurile salciilor plangatoare.
Cand umbla cineva pe-afara
cu greu isi smulge talpile din pofta
pamantului. Din oase s-ar infige-n tarana
radacini.
Dar unde sunt Doamne cositorii
sa-nvinga potopul acesta de ierburi
crescute pana la tine tinand
in suliti soarele, atat am zis
si-am amutit de ierburile
ce-mi napadisera pe gura.
|