| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Noapte cu luna si soare peste atelierul sticlarului de Ion Mircea La treizeci de ani, dimineata timorarii noastre in fata neantului - sa se asemene oare-ntr-atat dimineata cu-amurgul? Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cumplita apoteoza
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului George Alboiu
|
|||
|
|
|||
| M-am desteptat si nimeni nu era si iar am adormit doar intunericul in amortita dezmierdare se intorcea in trupul meu si-n micul trup al meu el incapea - prin el aflam ce fara margini sunt. M-am desteptat si nimeni nu era, alunecam In gol, intreaga lume deasupra mea ramasa inmarmurea-n lumina acelei morti ce ma instreina, alunecam in cea mai blanda-n lume adormire si-n jurul meu nimic n-aluneca. Astfel surparea imparatea in aer si in pamant, cadeam cu pleoape prinse una in alta precum se afla-n cer ziua si noaptea. Haul virgin se despica sub mine, il mangaiam, el tresarea - doar carnea ta asa o mangaiam sorbit de neguri in noaptea primei spaime parea un pantec gol sortit pe vesnicie neumplerii si neinduplecarii acea cadere si plutire-a mea. Sau nu sunt cel nascut, poate alunec in trupul marei mume catre clipa cand ma voi naste, ori de-atatea veacuri eu am murit si-aceasta prabusire e doar lasarea-n groapa cimitirului pe care cei ramasi nu se indura sa o mai termine. Ma-ndepartez si cerul tot in cer se-ndeparteaza. Am zis atunci: doar eu sunt cel ce cade? Si am privit in sus, si am privit in juru-mi, din veacuri odihnite cerul incepuse cu mila sa se smulga, astrii lui erau ca bombe-n planset dezrobite din ochii infiniti. Si totul ma urma-n caderea mea, si am privit in sus si ce aproape cerul de prabusirea mea se prabusea. "Sa cad mai repede, caderea cerului e daramare-asupra mea, m-ajunge si in curand ma va izbi, cantati voi toate ce candva m-ati adormit eu nu mai vreau sa cad cu-ntreaga lume, eu vreau sa lunec singur cum lunecam pe trupul de femeie acoperind campia, dand lumina mai tanara spre cer sa se zareasca din infinit pamantul". M-am desteptat si nimeni nu era, nemarginirea deasupra mea spre-ncremenirea ei se-ndeparta bland intunericul imi patrundea in carne prin patru parti parca ma inchina, aceeasi dezmierdare, descantec nesfarsit m-am desteptat si nimeni nu era si iar am adormit. |
|||
Pune poezia Cumplita apoteoza pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |