|
|
|
Plecau oamenii noaptea
la femeile pamintului ingropate pe cimpuri
cu sinii doar afara
ingurguiati de roua turburata.
Se aplecau pe cimpuri si sapau
cu singele palmelor facut cutit nerabdator.
Fiecare voia sa-si scoata din glii o femeie
vie, acoperita de pamint sanatos
si sa si-o duca acasa.
Fruntile murmurau tacere brobonata
si tremurau izbite de-un sarut
cit o frunza care s-a inecat c-un bolovan.
Se saltau apoi obositi -
zei negri intr-o conjuratie a noptii -
si plecau purtind pe-ncovoiatul umar
cite o femeie a pamintului
care pina acasa isi dadea sufletul.
|
|
Pune poezia Femeile pamintului pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|