Ea a venit la mine, stiam ca afara ninge,
gura ei era spuzita de spaima :
"ninge cu paznici in oras, mi-a spus,
ninge prin pomi si peste case,
troiene mari la marginea orasului"
"Nu-tj fie frica, i-am raspuns,
pentru urmele celor ce vor intra ninge,
pentru talpile celor ce vor iesi."
"Dar in oras nu mai e nimeni,
in oras sint numai paznici,
se pazesc unii pe altii
umbia-n ger imaculati
prin zapada, printre pietre
si nu lasa urme pentru ca ei
sint la fel de albi ca ninsoarea."
"Nu tremura, nimeni nu te poate atinge
pentru ca eu sint paznicul tau
si afara numai pentru tine ninge."
|