George Astaloş
Nastere: 4 octombrie 1933, Bucuresti
Deces:
S-a nascut in Bucuresti la 4 octombrie 1933.
Asolvent al Scolii Militare de Topografie din Capitala, promotia 1953, demisioneaza din armata in 1964 si se dedica in exclusivitate scrisului. Debuteaza cu poezie, in 1948, intr-o revista scolara, dar adevaratul debut literar are loc cu feeria dramatica Vin soldatii, reprezentata pe scena Teatrului " Casandra din Bucuresti in stagiunea 1968-1969.
Volumul Vin soldatii si alte piese (1970) este laureat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. in 1971, cu ocazia Congresului PEN Club International de la Piran (Slovenia), Pietre Emmanuel de la Academia Franceza ii ofera o bursa a guvernului francez la Paris, unde poetul se stabileste definitiv. in 1976 primeste cetatenie franceza, nerenuntand insa la cetatenia romana.
Exclus din Uniunea Scriitorilor Romani, este repus in drepturi dupa evenimentele din 1989. Opteaza pentru limba franceza ca limba a creatiei literare, dar continua sa scrie si in limba romana. Este poet, eseist, romancier, critic si dramaturg. Teoria sa asupra globalitatii teatrului, prezentata in 1976 la congresul organizat de Consiliul Europei pe tema " Viitorul artelor de spectacol, este una din teoriile de referinta in miscarea teatrala contemporana. Piesele sale de teatru au fost reprezentate pe scenele din Paris, Londra, Washington, New York (Televiziunea NBC), Dortmund, Copenhaga, Rocamadour, Ankara, Sanfose, Metz, Karlsruhe, Edmonton, Lyon, Bucuresti etc. Poezia sa a fost publicata ori difuzata pe antenele de radio si televiziune in Franta, Romania, Italia, Belgia, Germania, Macedonia, Anglia, Turcia, Spania, Tunisia, Luxemburg, Canada, S. U.A., Porto Rico, Bulgaria. Opera sa a inspirat mai multe teze de doctorat si diplome universitare. Este autorul unui amplu studiu teoretic despre argou (Disertatie asupra argoului). In 1996 publica in Franta o Antologie a poeziei romane contemporane. Din 1972 este redactor-sef al revistei plurilingve de arte, litere si stiinte "Nouvelle Europe.
Din 1986 este membru al Academiei Romano-Americane de Arte si Stiinte.
In studiul asupra Functiei poeziei in era tehnologica, destinat lucrarilor Congresului Mondial al Poetilor (Madrid, 1982), analizand etape ale evolutiei poeziei si constatand o ramanere in urma a acesteia fata de evolutia stiintifico-tehnologica a societatii, George Astalos subliniaza necesitatea racordarii expresiei lirice la epoca moderna, intuind un viitor care va apartine unei agora cu o "intrepatrundere armonioasa dintre poet (intuitie), savant (traducerea intuitiei) si omul politic (realizarea ei). Pentru aceasta insa, considera autorul, este neaparat necesara racordarea poetului (care s-a "auto-marginalizat in epoca actuala) la realitatea imediata, in al carei context poezia are menirea ei clara: "Functia primordiala a poeziei in era tehnologica este de a oferi subiecte de meditatie savantului, al carui demers intelectual nu numai ca nu respinge (refuza sau exclude) imaginarul, ci il cultiva chiar cu asiduitate (). Aceasta functie a poeziei poate fi realizata: "Prin profunzimea substantei vehiculate, prin samburele premonitor al continutului, prin subversitatea si ambiguitatea limbajului, prin multitudinea de interpretari posibile ale tesutului metaforic sau prin structurarea armonica a ritmurilor si sintetica discursivitatii ei, poezia poate si trebuie sa fie unul dintre parametrii de neinlocuit ai gandirii stiintifice.
Criticul literar Gheorghe Grigurcu remarca in lirica lui George Astalos o aspiratie spre perfectiune prin cultivarea "eternului acvatic, a carui rotunjime o vede "prin mijlocirea apei, care e materia perfecta, preferata de spiritul divin. Poetul cultiva un " lirism neptunic , o "poetica senzuala, fluida . La randul sau, poetul Alexandru Lungu remarca: "Fiorul liricii lui Astalos isi gaseste invesnicirea intr-o structura amintind sobrietatea arhitectonica a unora dintre catedralele romanice, dar si vigoarea armoniei caracteristice muzicii clasice. Poetul este un artist neintrecut al spatiilor si interstitiilor glasuitoare, al subtextului revelator.
Volume de versuri:
Sodron, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970;
Poeme retorice/ Interzise 1958-1968, Bucuresti, Editura Militara, 1991;
Simetrii, Constanta, Editura Pontica, 1991.
Poeziile Elegia ne vom intoarce si Elegia vino intr-o noapte au aparut in volumul Sodron, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970.
Poeziile Sicut erat si Limba Canarului au aparut in volumul Poeme retorice/ Interzise 1958-1968, Bucuresti, Editura Militara, 1991.
Citeste si:
|
|
