Ascultam acele povesti.
Desi nu era vremea lor-
Cum nu-ntelegi cand privesti
Aerul mortilor.
'Era acel tanar prea singur !
Dar toti il iubeau
-Atunci, nu era asa singur !
Sau ceilalti nu erau.
Si-o tanara fata cu dansul-
De-abia in lume-au plecat-
Incat iti vine si plansul
Printre-ntrebari, ne-ncetat.
Si iata, din toate, nimicul-
Un inger, apoi, s-a nascut
-Acestea erau, deci, nimicul,
Si-ndata, orice a tacut !
Intoarce-te-n altii, sau singur
Si-orice povesti intelegi-
Acel tanar prea singur
Ajunse printre mosnegi.'
Ascultam acele povesti.
Desi nu era vremea lor-
Cum nu-ntelegi cand privesti
Aerul mortilor.