Trista, dupa un copac, pe camp
Sta luna palida, pustie-
De vant se clatina copacul-
Si simt fiori de nebunie.
O umbra mormaind paseste
E om atat, si e destul;
Si-acum ne-om gatui tovarasi:
El- om flamand, eu- om satul.
Dar vezi m-a ocolit acuma
El s-a temut, mai mult,- saracul
Pe luna palida, pustie,
De vant se clatina copacul