Poema in oglinda

In salonul plin de vise,
In oglinda larg-ovala incadrata in argint,
Bate toamna
Si gradina cangrenata,
In oglinda larg-ovala incadrata in argint.

In fotoliu, ostenita, in largi falduri de matase,
Pe cand cade violetul,
Tu citesti nazalizand
O poema decadenta, cadaveric parfumata,
Monotona.

Eu prevad poema roza a iubirii viitoare

Dar pierduta, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, imprejurul din salonul parfumat.
Si privirea-ti cade vaga peste apa larg ovala,
Pe gradina cangrenata,
Peste toamna din oglinda-
Adormind

Eu prevad poema roza a iubirii viitoare

Insa pal ma duc acuma in gradina devastata
Si pe masa parasita- alba marmora sculptata-
In vestmintele-mi funrbre,
Ma intind ca si un mort,
Peste mine punand roze, flori palite-ntarziate
Ca si noi

Zi, finala melodie din clavirul prafuit,
Or ajunge plansul toamnei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu-
Agonia violeta,
Catafalcul,
Si gradina cangrnata,
In oglinda lareg-ovala incadrata in argint