I
Acolo, unde nu-i nimeni, Nici umbre. Unde se duc Multime de ani, Si zgomotul zilei, Si tacerea noptii Unde toate sunt stiute Acolo, spun calatorii, Ca numai rafale de foc Se denunta Lugubru, metalic, Din minut in minut. Acolo, unde nu-i nimeni, Si nu mai trebuie Niciun cuvant.
II
Si iata, ne-a surprins seara
Peste zi nefiind nimic.
La fel
Ca de atatea ori.
Povesti
De munca.
Lene,
Banchetul din umbra,
Sau timp de fericire.
Si, iata, ne-a surprins seara,
Peste zi nefiind nimic.
|