George Călinescu
Nastere: 19 iunie 1899, București
Deces: 12 martie 1965, Otopeni
George Calinescu a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician roman, personalitate enciclopedica a culturii și literaturii romane, de orientare, dupa unii critici, clasicizanta, dupa alții doar italienizanta sau umanista.
S-a nascut la 19 iunie 1899 in Bucuresti. infiat de familia de functionari
Constantin Calinescu din Iasi, isi petrece copilaria la Botosani, apoi isi incepe studiile, mai intai la Scoala "Carol I" din Iasi, iar din 1911 in Capitala, la liceele"Gh. Sincai", "D. Cantemir"si "Gheorghe Lazar". in 1919 debuteaza cu versuri si maxime in revista "Sburatorul" a lui Eugen Lovinescu.
Intre 1919 si 1923 este student la Facultatea de Litere din Bucuresti. in timpul studentiei face o calatorie in Italia impreuna cu Ramiro Ortiz, iar dupa absolvirea facultatii isi va continua studiile la Scoala Romana din Roma. intre timp ocupa, sporadic, post de profesor suplinitor de romana si italiana la diferite licee din Timisoara si Bucuresti.
In 192 7 editeaza, efemer, revista "Sinteza", in 1930 scoate revista "Capricorn", iar in 1932 incepe colaborarea mai sustinuta la revista " Viata Romaneasca ".
In 1936 isi sustine doctoratul in litere cu teza despre proza eminesciana Avatarii faraonului Tla. Va urma cariera universitara: in 1937 este conferentiar la Universitatea din Iasi, iar din 1945 este numit sef al catedrei de literatura romana moderna de la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Din 1948 este membru al Academiei Romane; din 1949 este director al Institutului de Istorie Literara si Folclor al Academiei, institut care, din 1966, ii va purta numele. intreprinde calatorii in strainatate, sustine, ca profesor onorific, cursuri despre Eminescu si Creanga la Facultatea de Filologie din Bucuresti. Primeste, de-a lungul timpului, numeroase premii. Moare, in urma unei ciroze, in Otopeni - Bucuresti, la 12 martie 1965.
Calinescu este o personalitate multilaterala, spirit enciclopedic in descendenta lui Eliade, Hasdeu, Nicolae Iorga. Este istoric literar (monumentala Istoria literaturii romane de Ia origini si pana in prezent, 1941), autor de sinteze critice consacrate unor mari scriitori romani (Viata lui Mihai Eminescu, 1932; Opera lui Mihai Eminescu, 1935-1936; Viata Iui Ion Creanga, 1938 si altele), de monografii dedicate lui Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, eseist, preocupat de folclor (Estetica basmuluU, cu numeroase studii despre scriitori straini. Este deopotriva romancier remarcabil(Cartea nuntii, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide, Scrinul negru), dramaturg si poet. A fost o putere creatoare unica prin proteismul si plurivalenta sa.
Impunatoarea sa opera a lasat in umbra creatia lirica, adunata in doua volume de poezii. Lirica lui este, uneori, "poza" romantica, alteori o forma de exprimare a ludicului, alteori un semn de surpriza admirativa in fata materiei, totul filtrat prin personalitatea puternica a carturarului. Magistrala epoezia care imagineaza un univers vetust, aproape mineralizat, din spatiul casnic. Lirica sa ramane un sector complementar aproape neobservat, integrat insa intr-o opera monumentala, tinzand catre totalitate.
Volume de versuri:
Poesii, Bucuresti, Editura Cultura Nationala, 1937;
Lauda lucrurilor, Poezii, 1938-1963, Bucuresti, E.P.L., 1963
Ghenca a fost publicata in volumul Poesii, Bucuresti, Editura Cultura Nationala, 1937.
Citeste si:
|
|
