Am ratacit prin albe seraiuri
Si le numesc din amintire
Schematice jocuri si palide cercuri
Incolacind pamantul.
Deseori am urmat calea vechilor morti
Cu rusine, cu incredere, cu disperare.
Este un gest, o sintagma aurita,
O poarta care razbuna trecerea.
Tu ai ramas.
Peste campii rumega trenuri clipita
Ma ascund in mine
Urmarind teatrul si mascarada,
Cortina ce cade
Acoperind inima, singura, moartea!