Cand treci migreaza
Anii in secunde,
Eternitatea unui veac
In sunete arunca
Aceasta absurda
Farsa a taranii.
Umbrele moi, catifeland
Geana dincolo,
Peste veghe,
Peste oboseala ce vine,
Umbrele moi
Ma-nconjoara
Te las cu o durere
Pe care nici glasul
Nu o poate cunoaste;
Marginea acestui timp
Este prea stramba
Maine cu inca un trup
Mai lunga.
Odihnita si in veci
Sa ramai, mama!