In visurile tale, tata,
pierdute vorbe, limba ceea veche,
dupa perdele fumurii, in treacat
de tine imi aduc aminte.
Dezgrop in taina, taine ce le banui,
subtiri cenusi ce stralucesc la luna
la margini de poieni de-acuma
in iarba obosita se aduna.
De vreau sa strig
nu glasul ma opreste
ci fata norului zambind aiurea
in veacul de ruina, care creste.