Si cerul era
O oglinda nemarginita
Unde trupul si gandul
Se aseamana
Si uneori se viseaza.
Se viseaza la marginea serii,
Pe banci unghiulare
In scunda tristete,
Sange arata pe buze (paharnicul)
In anotimp, toamna.
In anotimp, toamna,
Tu te ascunzi in ciorchinii
Cei mai dulci,
Tristete lunga si amara.
Lunga si amara a fost ziua,
Noaptea va fi la fel,
Oricat te-as iubi
Teama se urca in sange
Si mama ma naste
Mai singur ca oricand.
Cine esti tu femeie?
Cerul era o oglinda
Care viseaza la marginea serii;
In anotimp, toamna
Lunga si amara a fost ziua.