Tu nu vei fi decat
O vara inchisa in limba
Unui clopot,
Traind in cinstea
Unei amintiri,
Cu mintea bolnava,
Cu sufletul mare.
Tu nu vei fi,
Va ramane o veghe
In campuri, pe dealuri,
In pielea roscata
A vantului iti vor
Dormi fruntea si glasul.
O secunda imi va bate
In tample,
Tu nu vei fi;
O scanteie
Va lumina
Taina de veci a neantului.