Armingenii

Incat sa n-aiba nicairea
Vrun chip de-a faptui pierirea
Nascutului din Dumnezeu.
La miezul noptii-n gloata mare
Ovreii pe furis pornesc
Sunt muti ovreii de mirare,
Ca ei la casa fiecare
Ca semn cate-o nuia zaresc.
Dac-am pierdut si astazi prada,
Cu greu putea-vom s-o gasim.
Porneste-apoi ragnind gramada,
Pieranda-n zgomot toata strada
Tacutului Ierusalim.
Dar neputand sa mai gaseasca
Pe Christ ca sa-l omoare-n somn,
Pierdut-au noaptea dusmaneasca
Si n-au putut sa-ndeplineasca
Pierirea vesnicului Domn.
Si dintr-acea zi-nainte
Ramas-a obicei, si spun,
Ca pentru-aducerea-aminte
De noaptea mantuirii sfinte
Romanii si-azi armingeni pun.