Braul cosanzenii

Dar Fat-Frumos zambind s-arata,
Si-n drumul lui umbland de-atunci
Simtea de-ajuns frumoasa fata
Ca viata noastra nu ni-e data
De dragul unor flori din lunci.
Din ochi albastri de cicoare
Pe sanu-i alb de ghiocel
Curg lacrimi calde-acum! O doare,
Ei inima de drag ii moare,
Iar Fat-Frumos, vai, cum e el!
Atata dragoste nebuna!
Eu nu o simt, tu n-o-ntelegi
Visarea ta la ce ti-e buna?
Vrei s-o visam noi impreuna?
Atunci tu braul sa-l dezlegi!
Ea tremura zambind si geme:
Norocul meu intreg il vrei!
Ea numai pentru brau se teme,
Ca vor afla dusmanii vreme
Sa-i fure-ntr-asta braul ei.
De ce te temi? Ne vom ascunde
In noaptea codrului umbros
Sub brazii fara grai, pe unde
Nici ochi de om nu pot patrunde,
Nici flori cu tainuit miros.
El zice-asa, sa zica iara,
Sa-i faca gandul ei usor,

Iar gandu-i se topea de para
Si-n codru des, in zi de vara,
S-ascunde fata si fecior.
Au fost ascunsi incat nici floare,
Nici ochi de om nu i-au zarit.
Dar printre crengi adormitoare
Din cer un singur ochi de soare
Cazu pe brau si l-a rapit.
Atunci Ileana si simteste
Ca-i arde plansul in priviri;
Ea dupa brau in jur priveste
S-aprinsa-i fata-ngalbeneste
Ca nu e braul nicairi.
Si cum ea varsa desperata
Un plans amar, un cald siroi,
Curgea din cer ploaie curata,
Iar dintre ploi lucind s-arata
Frumosul brau stropit de ploi.
Si-n ceruri calatorul Soare
Radea cu hohot repetat
Si prin vazduhuri plutitoare
Izbea sageti razbunatoare
De-a lungul braului furat.
Vai, braul meu! gemea copila.
Atat de mult eu l-am temut,
Dar Fat-Frumos descinsu-mi-l-a!
Si-apoi plangea, mai mare mila,
Si-n nopti apoi ea s-a pierdut.

De-atunci totuna este firea,
Dar multe nu-s din cate-au fost
Azi nu-i Ileana nicairea,
De-abia traieste-n pomenirea
Povestilor cu dulce rost.
Iar Soarele-n vazduhuri pline
De zambetu-i cel cald de foc,
Ileano, a uitat de tine!
Dar braul cand in minte-i vine
Isi bate si-azi de tine joc.
Dac-ai murit, frumoasa fata,
Furatul brau e viu mereu:
Cand ploua, vara, cateodata
Un brau de foc pe cer s-arata,
Iar noi ii zicem curcubeu.