Draga mamei

Neted la tr upina,
Cu crengi ratezate,
Spre pamant plecate ;
Iara langa plop
Este-o casa noua
Cu feresti vro doua,
Casa sindilita
Mandr u var uita,
Cu fata spre soare,
Cu ograda mare,
Cu porti ridicate,
Cu usi largi si late,
Si cu prag de fag.
Iar apoi pe prag,
Pe cel prag afara,
In amurg de seara
Lelea Fira sta,
Gheme depana,
Sfaturi insira
Pentru fata-sa.
C-asa-i daca are
Fira fata mare :
Mi-o tot sfadeste,
Caci fata iubeste
Si se prapadeste
Dup-un feciorel,
Si-apoi pentru el
Ea rabda ocara
Si-n casa si-afara
De s-a dus prin tara
Poveste si veste,

Si-apoi nu-i poveste,
Firei placea tare
Feciorul pe care
Fata-sa-l iubea,
Insa el n-avea
Averi gramadite,
N-avea casi si vite ;
Fira deci fierbea
Si mi se ciudea,
Caci dansa voia
Fata-i sa iubeasca
Pe-un fecior cu stare
Si cu valfa mare
Tot asa si iara
Si-acum stand afara
Fira se ciudeste
Si mi se sfadeste ;
Fata tort raschira,
Fuse pline-nfira
Si-nfirand ofteaza,
Jalnic lacrimeaza
Si lacrimand tace,
Caci n-are ce face.
Fira mi-o vedea
Si din cap dadea
Si din grai graia :
Fata, draga mea !
Nu stiu cum, nu-i bine,
Nu stiu ce-i cu tine,
Ca tot porti banat

De te rad prin sat,
Si porti jale-amara
De te rad prin tara !
Nu stiu ce-i cu tine
Ca deloc nu-i bine
Ca oftezi mereu,
Lacrimi versi din greu
Si tot gemi de suna,
Parca esti nebuna,
Si-apoi zile intregi
Tu tot vii si-alergi
Si-ti tot plangi norocul
Si nu-ti afli locul !
Nu stiu ce-as direge,
Ca sa-ti dai de lege
Si sa fii cuminte
Ca si mai-nainte !

Fata raschira,
Mama depana
Si iar cuvanta :
Draga mamei, fata,
Nu fi suparata,
Nu tot suspina,
Nu tot lacrima,
Ca-mi faci ganduri grele,
De ma-omor cu ele !
Fii tu veseloasa,
Caci tu esti mireasa,
Ai mire, ca el,
Tras prin un inel

Si el ti-a adus,
Dar eu nu ti-am spus,
La gr umazi margele,
Pe deget inele,
Brau si-ncingatori,
Zadie cu flori,
Naframi de matase
Toate-n aur trase,
Pe margini tivite,
Toate-ntraurite !
Fata suspina,
Mama sta ce sta
Si iar cuvanta :
Draga mamei, fata,
Fii cuminte-odata
Si-ti alina plansul,
Du-te dupa dansul,
Caci gazdac e tare,
Multe mosii are ;
Are vaci si boi,
Turme-ntr egi de oi ;
Are zece juguri
Si pe-atatea pluguri.
Are vii de str uguri ;
Are-o casa nalta
Mandr u ridicata
Casa sindilita
Mandru var uita !
Ana suspina,
Fira sta ce sta

Si iar cuvanta :

Draga mamei, fata,
Fii cuminte-odata
Si-ti alina plansul,
Du-te dupa dansul,
Caci el e fr umos
La cautatura
La scurtatura,
Nalt e de statura
Si-ndesat paseste
Si se potriveste
Potriveste bine,
Draga mea, cu tine.
Lasa pe Ionel,
Nu gandi la el,
Caci sarac e tare
Si nici neamuri n-are
Si-i din vita rea
Ce zici, draga mea ? !
Fata raschira,
Din greu rasufla
Si-apoi cuvanta :
Mama, orice-i face,
Unul numa-mi place,
Unul singurel :
Numai Ionel !
Alt fecior in lume
Nu-mi trebui si-anume
Io ti-o spun o data :
Decat maritata

Dupa alt fecior,
Mai bine ma-omor !
S-o stii, mama, bine
Asta de la mine !
Fira greu radea
Si se catranea
Si-apoi se rastea :
Fa dar cum vei face,
Fa precum iti place,
Fa de capul tau,
Cum vei sti mai rau !
Du-te unde vrei,
Pieri din ochii mei,
Pieri-mi dinainte,
Fata fara minte !
Iubea-si Fira fata,
Incat era gata
Pentru ea sa sara
Prin apa si para
Si d-aceea ea
De necaz plangea
Cand mi se gandea,
Cum ca-i lucra fata
Cum nu lucra alta !
Si d-aceea sta
Si se cugeta
Si traia cu gandul
Zilele de-a randul
Si-ntrebat-a finii

Si-a-ntrebat vecinii
Si-ntrebat-a fratii
Si-a-ntrebat cumnatii
Doar vor sti sa-i spuna
Vro povata buna.
Si-a umblat, umblat
Zile-ntregi prin sat
Si-a tot intrebat,
Dar i-au spus cumnatii,
Rudele si fratii
Si i-au spus vecinii,
Oamenii si finii
Sa nu-si bata gandul
Unde nu-i cu randul,
Sa n-apuce codr u,
Unde nu-i cu modru.
Insa Fira sta,
Sta si cugeta,
Mult se framanta
Si-ntrebat-a iara
Prin lume si tara
Si-a-ntrebat anume
Prin tara si lume
Pe la vrajitori
Si descantatori ;
Pe la crai de mesteri,
Cari traiesc in pesteri
Si cari pot s-adune
Dragoste p-alune
Si pot munti sa-nsire
P-o sarma subtire,

Si pot face vraja
Si scot fier din glaja
Si din nea scot sange
Si pot dealuri strange,
Si ei strang un munte
Pana-l fac graunte !
Si-apoi vrajitorii
Si descantatorii
Bobi pe masa-ntins-au,
Pascalii deschis-au,
Bobi au insirat,
Stele-au numarat
Si raspuns au dat
Ca Fira sa puna
Sambure de-aluna
Si iarba nebuna
Mugure de paltin
Si iarba lui Tatin,
Aripa de-albina
Fir de rocoina,
Maduva de soc,
Fir de busuioc
Sa fiarba la foc
In apa curata
Bine strecurata
Pan va aburi,
Pan va clocoti,
Pana ce vor fi
Ierbile-ncalcite,
Arse si topite.
Iar apoi si-apoi

Fira le va scoate,
Le va pune toate
Intr-o bandurica,
Intr-o carpa mica
Si-apoi le va duce
Unde-i drumul cruce
Si le va-ngropa
Si-n pamant vor sta
Din zori pana-n seara
Si pana-n zori iara,
Farmecul sa piara,
Raul sa se stanga,
Vrajele sa stranga
Firicele coapte :
Ceasul rau de noapte ;
Dragostea copilei,
Ceasul rau al zilei !
Si-apoi Fira-n zori
Pe la cantatori
Sa le scoata-afara,
Si-apoi de cu seara
Cand se va culca,
Le va aseza
Sub perina sa
Caci din vrajitura
Si din facatura
Ierbile topite
Vis ii vor trimite,
Visuri dulci si bune
Si-n vis ii vor spune,
Ce sa faca biata

Sa-si mantuie fata.
Fira-asa facea,
Ea la foc punea
Sambure de-aluna
Si iarba nebuna,
Mugure de paltin
Si iarba lui Tatin,
Aripa de-albina,
Fir de rocoina,
Maduva de soc,
Fir de busuioc
Si-apoi le fierbea
Pana clocotea
Apa din ulcea,
Pana se topea
Ierburile stoarse,
Apoi mi le scoase
Si le-a ingropat
Si le-a dezgropat
Si le-a asezat
Sub perina-n pat ;
Apoi se culca
Si greu vis visa,
Vis de vrajitura,
Vis de facatura,
Vis bun de cu seara
Pentru jale-amara
Vis de miezul noptii
Pentru vraja mortii ;
Vis de dimineata,

Vraja de viata.

III
Iar a doua zi,
Cat ce se trezi
Fira veseloasa
A iesit din casa
Si s-a dus prin sat
Si-apoi mi-a umblat
Pe la toti cumnatii
Si pe la toti fratii,
Pe la toti vecinii
Si pe la toti finii,
Si le-a spus curat
Visul ce-a visat,
Ca adica-n vis
O baba i-a zis,
Ca Fira pe fata
S-o prefaca moarta
Si s-adune fini,
S-adune vecini
Si neamuri sa stranga
Pe fata s-o planga
Si sa mi-o boceasca
Sa mi-o dauleasca,
Si sa mi se poarte
Chiar precum se port
Oamenii la mort.
Singur Ionel,
Numai singur el

Sa mi se prefaca
Ca nu-i suparat,
Nu-i innegurat,
Sa umble razand
Caci Ana auzand
Glumele pe rand,
Se va necaji ;
Si ea-l va uri,
Cand va auzi,
Ca de ras o poarta,
Macar ca ea-i moarta.
Fratii si cumnatii,
Finii si vecinii,
Daca-mi oblicira
Ce vrea lelea Fira,
Mi se invoira,
Caci almintrea, zau,
N-aveau incatrau.
Lelea Fira-apoi
Dusu-mi-s-a dus
Cu capul pe sus
Pana la Ionel
Si-a vorbit cu el,
Si mi-l mai sucea
Si mi-l amagea
Nu stiu ce-i spunea,
Destul ca-l facea
De mi se-nvoia
Sa rada de fata,
Macar ca ea-i moarta.

Si-apoi veseloasa
Fira-ntoarna-acasa
Si precum radea
Neincetat glumea
Si fetei zicea :
Draga mamei, fata,
Nu fi suparata,
Nu fi-nnegurata !
Caci am socotit,
Singura-am gandit,
Ca n-am facut bine
Ce-am facut cu tine,
N-am umblat pe cale
Si-n voile tale !
Dar de-acum te las
Sa faci cum iti place,
Fa dar ce vei face
Placa-ti Ionel,
Daca-ti place el !
Dar el totusi nu-i
Chiar asa cum spui
Si el, cum vad bine,
Nu trage spre tine,
Caci te ocareste,
Te batjocoreste.
Nu te mai voieste.
Ana-ngalbenea
Si din cap dadea ;
Ma-sa iar zicea :
Dansul, cum vad bine,

Nu trage spre tine,
Si-apoi daca vrei
Poti proba o data,
Draga mamei, fata :
Iat te fa tu moarta
Si-ti voi pune eu
Giolgi pe-obrazul tau
Si-apoi se vor strange
Rude si te-or plange
Ca pe morti, caci ei
Moarta te-or gandi,
Si-apoi va veni
Si-al tau Ionel,
Iara daca el
Plange dupa tine,
Atuncea vezi bine,
Ca el te iubeste
De se prapadeste,
Insa daca el
Nu va fi-ntristat,
Nice suparat,
Atunci nu te are
Draga, cum iti pare
Tie, ca te are !
Ana-ntai radea,
Caci bine stia,
Ca de-ar muri ea,
Ionel ar plange
Pana ce s-ar stange.
Dar Fira din greu

Ii zicea mereu :
Ca Ionel glumeste
Insa n-o iubeste.

IV
Anei nu-i placea
Ma-sa ce zicea,
Deci se tot gandea,
Moarta se facea
Si mi se punea
P-o lavita lata
Mandr u ridicata,
Iar Fira-i punea
La cap faclioare,
Faclii la picioare,
Giolgiul preste fata,
Cruce peste brata
Si-apoi Fira mea
Prin casa plangea
Si se daulea
Si iesea p-afara
Si-ntra-n casa iara
Tot cu jale-amara.
Clopote sunau,
Oameni s-adunau,
S-adunara finii
Si-au venit vecinii,
S-adunara fratii
Si-au venit cumnatii

Si-au venit nepotii
Suparati cu totii ;
Care cum venea
Prin casa plangea
Si se daulea.
Ana-i asculta,
Se cutremura
Si mi se-nnora,
Caci vedea prin casa
Lacrimi cum se varsa
Si-auzea p-afara
Bocete amare
Si biata copila
Se umplea de mila
Si era mai gata,
Era p-aci fata
Lumina s-o stanga,
Panza sa o-nfranga,
S-arate la lume,
Ca nu-i moarta-anume,
S-arate la tara,
Ca ea-i vie iara.
Dar pre cand voia
Giolgiu-a sfasia
Iata vai de ea
Ionel venea !
Fira veseloasa
Cat ce-l vede-n casa,
Prinde-a suspina,
Prinde-a lacrima,

Prinde-n gura mare
Sa geama mai tare.
Insa cum plangea
Inima-i radea :
Dinafara plansul
La inima rasul,
Pe limba suspinul
Sub limba veninul.
Ana tremura,
Fira cuvanta,
Vezi draguta ta ? !
Doamne, Doamne, ea
Pana ce traia
Cat te mai iubea
Si te mai dorea !
Si mi-a spus anume,
Ca nu-i treb e-n lume
Numai el si el
Singur Ionel !
Iar cand ii spuneam
Si-n gluma ziceam,
Ca mie nu-mi place
Cum vrea si cum face,
Atunci biata fata
Umbla suparata
Si plangea mereu
Suspinand din greu ;
O, scumpa mea floare,
Raza mea din soare !
Ce-am facut cu tine
Nu mai faca nime

Si ce-am facut eu,
Ierte-mi Dumnezeu !
Atunci Ionel,
Dalbul feciorel,
De Fira-nvatat
Mai intai zambea,
Mai apoi radea
Si glumind graia :
Multe se vorbira,
Multe, lele Fira,
Dar adevarate
Nu-s in lume toate !
Auzit-am eu
Povestind mereu,
Ca Ana ma place
Incat moartea-si face
Si ca ma iubeste
De se prapadeste !
Ci nu-i drept, caci ea
De mine fugea
Si ma ocolea
Si nu-ngaduia
Sa vorbesc cu ea !
Caci asa zicea,
Ca io-s sarac tare,
Om fara de stare
Nu-i de casa mea
Si eu nu-s de ea !
Ionel zicea
Insa cum zicea

El ingalbenea
Si rau ii parea,
Ca-a vorbit minciuna,
N-a zis vorba buna,
Si-i venea sa zica,
Ca n-a zis nimica
Precum trebuia,
Si-i venea, venea
Lumini sa le stanga,
Panza sa o franga,
Fesnici sa dumice,
P-Ana s-o ridice
S-o puna-n picioare
Si apoi sa joare
Ca fata nu-i moarta
Far Fira o poarta
De ocara-n tara
Si la sat de-ocara !
Si sa joare-apoi,
Ca el cum vorbise
Fira-l amagise.
Dar pre cat el sta
Si se framanta,
Lelea Fira-l scoase
Greu plangand din casa.
Iar daca se-ntoarse
Fira iar in casa,
Dusu-mi-s-a-ndata
La draga ei fata
Si radea, radea
Si din grai graia :

Vezi ! Dragutul tau
Te-a vorbit de rau
Si te ocaraste !
Crezi ca te iubeste ?
Dar Ana tacea,
Deci Fira mergea
Si mi-o dezvalea,
Giolgiul ridicat-a,
Dar si-acuma fata
Tot tacea, tacea,
Fira mi-o privea
Si cum o privea,
Fata-i innegrea
Si-mi inalbastrea.
Alba se facea ;
Inima-i batea,
Ochii-i se-nvartea,
Creierii-i fierbea
Caci Fira privea :
Ruga alba rupta,
Fata fetei supta
Doi bujori tanjiti,
Doi ochi vestejiti,
Doua flori palite,
Buze-nalbastrite
Carunjea brumata
Ana, fata moarta !
Si cand mi-o vedea
Fira vai de ea,
Jos pe loc cadea

Si plangea, plangea
Cat de jale-amara
Inima sa-i sara :
Iar dupa ce finii,
Fratii si vecinii
La dansa-alergara
Si mi-o ridicara,
Ea strangea in brata
Tr upul fara viata
Si cu-amor gemea
Si cu-amor zicea :

Bujorel, bujor,
Inima de dor,
Scumpe bujorele,
Inima cu jele,
Cat te-am iubit eu
Sufletelul meu !
Te-am iubit pe tine
Mai mult ca pe mine,
Pentr u-al tau noroc
As fi mers prin foc,
As fi mers in tara
Si din lume-afara !
Vai, de-aceea eu
Te-am sfadit mereu,
Ca sa nu iubesti
Pe cine voiesti
Ci s-asculti pe mine
Ca eu iti vreu bine
Sa te dau departe

Dupa om de carte ;
O, de-ar fi sa fie
Sa fii iarasi vie,
Cum te-as asculta,
Pe brat te-as purta
Si te-as marita
Dupa placul tau
Ierte-mi Dumnezeu !
Blastamat sa fie
Ceasul de urgie,
Care m-a-ndemnat
Sa alerg prin sat
Si s-alerg prin tara
Pe la vrajitori
Si descantatori !
Blastamati sa fie
Finii si cumnatii,
Cumetrii si fratii,
Ca nu ma oprira,
Nu-mi desfatuira
Vrajul de cu zori
Pentru ca sa mori !
Si Fira, sarmana,
Plange dupa Ana
Si plangea, plangea,
Mainile-si frangea,
Caci asa mult, biata,
Isi iubise fata !
V

Iar a treia zi
Clopotele grele
Rasunau cu jele
Si preotii cantau,
Oameni s-adunau,
Pe-Ana o-ngropau.
Fira suparata
Neagra si sfar mata
Pasea-ncetinel
Dupa salasel,
Iar pre langa ea,
Ionel mergea
Negr u si sfarmat,
Ars de suparat.

Ei precum mergeau
Nimic nu ziceau
Nu se dauleau
Caci nu mai puteau ;
Iar cand fuse-aproape
Pe moarta s-o-ngroape,
Fira mi se-ntinse
Si de mana prinse
Pe bietul Ionel
Si-a privit la el
Cu durere grea
Si din greu gemea
Si cu-amar zicea :
Blastamat sa fie
Pe veac de vecie

Blastamat de nori,
De iarba si flori,
Blastamat de luna
Si de vreme buna,
Blastamat de soare,
Blastamat de mare,
De vazduh si zare
Acel om, pe care
Mi-l impinge firea
Sa strice iubirea
Cea nevinovata
De fecior si fata ;
Si pana-n vecie
Blastamate fie
Mamele cari fac
Far mece de leac
Pentru dragosti rele ;
Blastamate-s ele,
Blastamate fie
Lumea sa le stie,
Sa le stie bine,
Cum ma sti pe mine !
Si zicand asa
Ea mi se pleca,
Tarna-n maini lua
Si mi-o ar unca
Preste fata-sa :
Dor mi, dr aga mea fata,
Cum dor meai odata
Dulce leganata,
Dor mi dar, si ma iarta,

Iar tu, Ionele,
Floarea zilei mele,
Tu, sufletul meu,
Daca n-am stiut eu
Sa te pretuiesc
Pana ce traia
Scumpa fata-mea
De-acuma voi sti,
Te voi pretui !
Tu vei fi al meu,
Caci asa o vreu,
Sa traiesti la mine,
Ca sa-ti fie bine.
Sa-mi tii loc de fiu
Pana vei fi viu !

Si ea cum zicea,
Spre mormant privea.
Lacrimi ii venea,
Dulce cuprindea
Pe Ionel, bietul,
Si-ncetul, cu-ncetul
Fruntea ea-si pleca,
Fruntea-i asuda,
Lung imi rasufla,
Nemiscata sta.
Iara Ionel
O tinea spre el,
O tinea duios
Sa nu caza jos
Lung el mi-o tinea,

Insa cand privea,
Ionel vedea,
Cum ca-n brat el poarta
Vai, pe Fira moarta !