A fost un tanar imparat - De la misei a smuls averea Si-a smuls de la tirani puterea Si multi nebuni a spanzurat.
Dar patru insi vorbind in soapte L-au dus in giulgiuri invalit Si-n codru cel mai tainuit L-au ingropat tarziu in noapte.
Cei tari au zis: "A fost misel! Ne-a prigonit prea multa vreme.'" iar popii fulgerau blasteme In cei ce mai vorbeau de el:
Nici voie sa-si cerneasca portul, Nici drept s.a-l planga n-au avut Si niciodata n-au stiut In ce pamant le doarme mortul.
Si nu vor sti! Caci groapa lui in blastamat pamant s-ascunde. Nici soare-acolo nu patrunde, Nici plangerile nimarui.
Jurat-a iadul sa-ngradeasca
Cu nopti de veci acest mormant; Iar brazii tac, ca nici un vant Nu-i clatina ca sa vorbeasca.
Dar noaptea-n zare, uneori, Cand e furtuna-n departare, La margini de-orizont rasare Un fulger alb, tarziu spre zori,
Si-ntruna spre paduri arata Si scapara spre ea mereu; E, parc-arata Dumnezeu Spre groapa cea de veci uitata.
Iar intr-o noapte va lovi! Si spintecata de lumina Fugi-va noaptea cea haina, Si brazii-n flacari or vorbi:
Si-atunci, cu fulgerul tovaras, Iesi-va mortul imparat, Si-n iadul lor, de-unde-au plecat, S-or prabusi tiranii ia.ras.
|