Sub plopii rari apele suna
Si plopii rari vajaie-n vant,
Iar roata se-nvarte nebuna!
Eu stau la covata si cant,
Dar singura nu stiu ce cant,
Si-n ochii mei lacrimi s-aduna.
Asa-i de-ntuneric afara!
Din cer un iad pana-n pamant.
Eu cant tot un cantec d-aseara
Si-asa mi-e de sila sa-l cant,
Si tremur si n-as vrea sa-l cant,
Si-l tac, dar nevrand il cant iara!
O, stange-te, lampa, te stange!
Ca braul de-ncins mi-a fost lung,
Dar braul meu astazi ma strange,
La copcii cu greu il ajung!
Asa de cu greu il ajung,
Si-n copcii el trupul mi-l frange!
Dormi, mama, dormi, draga mea mama,
Sa nu-ntrebi de ce nu dorm eu!
Obrazul ascuns sub naframa
E martur pacatului meu.
E martur amarului meu:
Tu n-ai bagat inca de seama!
Sub plopii rari apele suna,
Si plopii rari vajaie-n vant,
Scot hohote parca sa-mi spuna,
In ras, ce nemernica sant!
Ce rea, ce nemernica sant,
Iar apele-mi striga: Nebuna!
O, macina graul mai bine
Si-nvarte-te, roata, mereu!
Ca lumea se-nvarte cu mine,
Si vreu, si eu nu stiu ce vreu!
Ba lasa, ca stiu eu ce vreu:
As vrea sa fiu, roata, supt tine!