Gramatica si medicul

In taina de gramatici, incep cu poezia ;
Iau versul Iliadei : Sa-mi canti, muza, mania,
Caci ea pe multi trimite la iad , apoi apuc
Sa-i spun ce-i prozodia.
Deseara, cand baiatul se duce la parinti,
El spune ce-i prin scoala si prinde sa recite :
Sa-mi canti, muza, mania, caci ea pe multi trimite
La iad ; vestitul doctor a prins sa criste-n dinti
Ca cei scosi din sarite.
Atata i-a fost scoala baiatului ; de-atunci
El n-a venit la mine, caci tata-sau pesemne
Tinea c-aceste versuri sunt oarecum nedemne
De-un doctor ; dar in fine dai versuri unor prunci
Ca versul sa-i indemne.
Trecura zile multe, si-odata ma-ntalnesc
Cu doctorul pe strada ; fatis venind spre mine,
El rade, ma saluta, poftindu-mi bani si bine,
Eu resalut, si dansul cu glasul prietenesc
Mi-a zis soptind in fine :
Multam de ostaneala ! Tu vrei sa-nveti pe fiu
In ce mod se trimite la iad ? Sa platesc taxa
La scoala ? Dar acasa nu pot sa-i dau eu praxa ?
Pe multi trimit, amice, la iad ! Desi nu stiu
Nici boaba de sintaxa !