In biserica

Tu risipesti c-un zambet a mele-nvataturi,
O, vino si-mi rastoar na pe toti savantii lumii !

Credintele-mprastiate le voi uni manunchi,
Din patima iubirii ma voi renaste iara,
Ca-n sufletul meu vested speranta sa rasara,
Voi sta cu tine, draga, alaturea-n genunchi
In fata sfintei mame, sub boltile-ncrustate
D-albastr ul zugravelii ; si-o cruce sarutand,
Ma vei vedea, iubito, pe piatra goala stand,
La candela eterna cu maini impreunate.
Si eu voi prinde ruga din piul tau respir,
Precum din gura mamei copilul ia cuvinte
Sa zica tot aceea ce zice ea nainte ;
Pristol imi vor fi ochii si gura ta potir.
Atat de ideala, blandeta ta ma-mbete
Sa simt in ea caldura vangheliei lui Crist,
Si crede-te-voi inger, cum stii sa zambesti trist
Si-ti scuturi alba frunte sub Dunarea de plete.
Vorbeste-mi de speranta, de rai si Dumnezeu,
De tot ce nu-mi incape in inima pustie :
Ce n-am crezut d-a pururi, eu iti voi crede tie,
Si face-mi-voi o dogma din tot cuvantul tau.
Ma va-nspira de nobil al ochilor tai plimbet
Si-atata poezie din ochi am sa culeg ;
Zambindu-ti inocenta din sufletul intreg,
Eu voi cunoaste raiul din fiecare zambet.
Voieste numai, draga, si-atat de bun voi fi !
Eu nu iubesc pe nime, sunt lut salbatic, Fanny,

Dar cere-mi tu, si vecinic imi voi iubi dusmanii,
De-mi zici sa iubesc pietre, eu pietre voi iubi.
Tu poti sa ma cutremuri in fir ea mea intreaga !
Din cat sunt rau o, vino, cuprinde-ma-n sublim,
Fa tot ce vrei din mine ! De-mi pari un cher uvim,
Imi fac din tine idol si-atat imi esti de draga !
Oh, prinde-ma de mana, iubito, si ma du
Aproape, sa ne fie vecin iconostasul,
Sub bolti intre columne molatic sune-ti pasul,
Si eu voi fi cucernic cat esti de blanda tu.