Tu te plangi ca mila nu-i? Mai astepti tu mila lui? Haina el ti-o ia din cui,
Panea de pe masa, Casa ta, si ei stapani! Prindeti ce va cade-n mani, Si-i loviti la mir, romani,
Ca-i la voi acasa.
Numai temniti ne-au zidit, Numai lanturi au gatit, Numai cuie-au faurit,
Cruci de schingiuire; Dar, pe mosi si pe nepoti Si pe iad, pe dracii toti, Nu mai vrem sa fim iloti,
Nu vrem umilire!
Noi ne-am plans si-am plans de-ajuns, Ne-au batut, si ne-am ascuns; Ne-au scuipat, si n-am raspuns -
Am crezut in soarte. Noi murim de mii de ori: Si e las asa sa mori! Sus, romani! Suntem datori
Numai cu o moarte.
Prigoniti de soarte noi? Slabi si de virtute goi? Lasi copii din tati eroi? E mintit cuvantul!
Azi ne prigonesc acei Cari ne cred barbati misei, Ca privim tacand la ei
Cum ne-nchid mormantul
Stati cu mana-n san, flacai? N-auziti plangand prin vai? Ceru-i rosu de vapai
Si se umfla vadul: Dumnezeu ni-e intr-ajutor! Daca si El e de-ai lor, Nu-l mai vrem ocrotitor:
Ne-nfratim cu iadul.
|