Nu-ntelege vorba, sire.
Zice-acelasi general,
Camarazi, sa nu va mire
Ca-ntr-acest spital
Nu-nteleg nici doi cuv ntul
Ce-l vorbim, caci li-e strain,
Sunt vitejii din pam ntul
Cel de r uri plin,
Pe-unde trec ei veseli vara
Peste muntii suri si goi ;
Ei de-acolo sunt, din tara
Tur melor de oi
Scobor nd din munti de-a dreptul
Par in lupte-osteni batr ni,
Ati vazut cum pun ei pieptul
Sire, sunt rom ni.
Astfel zice generalul
Catre t naru-mparat,
La Venetia-n spitalul
Cel improvizat.
In supremele momente
Cnd cazura peste noi
Alte patru r egimente,
In amurg cu ploi
Adunati rom nii-n vale
Zid in urma ne-au ramas,
Stavilind dusmanii-n cale
P na ne-am retras.
Cti de moarte-atunci scapara
Zilnic in spitale curg ;
Toti ca leii se luptara,
Tinere Habsburg,
Si-au murit pentr u-mparatul
Sute de viteji de-ai mei
Dar acest de-aici, din patul
Sapte sute trei,
Care zace-asa-n nestire
Si-i lipseste bratul st ng
Il salut ! Da-mi voie, sire,
M na sa i-o str ng.
Noaptea scobori cu ceata,
Luptelor sf rsit pun nd,
P na-n trista dimineata ;
Si ranit zac nd
Printre morti ce-umpleau hotar ul
L nga steagul ce-l avea
Str ns in dreapta sa, stegarul
Singur se zbatea.
M ine-n zori o sa-l gaseasca,
M ine-al vostru steag, rom ni,
M ine stema-mparateasca
La dusmani in m ini !
Ah ! si nimeni viu pe-aproape
Dintre-ai sai, ca-ntr-ajutor
El chem ndu-l, sa-si ingroape
Sf ntul steag al lor !
Si el n-are, n-are-o m na,
Ca-n bucati l-ar destrama
Si cu m inile-n tar na
Groapa i-ar sapa !
I-ar sapa-o-n st nci cu dintii,
Si-ar muri apoi r z nd !
Iata, Doamne-al biruintii,
Tu i-ai dat un g nd :
Steagul sau, de l nga cr uce
P na-n poala dedesubt
D nd cu dintii sa-l apuce
R nd pe r nd l-a rupt !
Si las nd prajina goala,
Ocoli paduri si st nci,
Dobor t de rani si boala
Si t r t pe br nci
Printre straji si printre cete
Ziua st nd ascuns prin vai,
P n-a patra zi c nd dete
De fartati de-ai sai.
N-avea grai, de rani umplutul
Suflet, vai n-avea defel
Dar un steag, pierdut crezutul,
Br u in s n la el !
Cald batea-n ferestre-amurgul ;
Nimeni n-a mai zis nimic,
Si, plecat spre pat, Habsburgul,
Catr-acest voinic,
Bl nd l-a sarutat pe fr unte ;
Spre rom ni intors apoi :
Vara, pasun nd pe munte
Turmele de oi,
Si-adunati pe l nga masa
Iarna la ospat si nunti,
Spuneti tuturor de-acasa
Celor de prin munti,
Si le-nseninati viata
Cu cuv nt inaltator,
Ca pe-un sot de-al vostr u-n fata
Voastr-a tuturor.
Sarut ndu-l imparatul
L-a numit copil al sau
Si c-am stat pl ng nd pe patul
Bietului flacau !
