La Smardan

Si din m inile straine
Stema libertatii smulg.
Tresarira iuti rom nii
Caci aminte si-au adus
Ct s-au straduit batr nii
Steagul sa ni-l tie sus,
Cte pl ngeri nentrer upte
In morm nt or fi varsat,
Ca nepotii fug de lupte
Si ca steagul e-nchinat.
Dunare,-ai vazut Sm rdanul ?
Spune tu, s-o spui si eu !
Si noi stim izbi dusmanul,
Si-n rom ni e Dumnezeu !
Stim si noi gati cununa
Vitejiei ce-o doinesti,
Si c nd urla-n cer furtuna
Cnta vorbe rom nesti !
La Sm rdan asa vru Domnul
Mortii dintr-aceasta zi
Vor avea cu spaime somnul
Si-aiurind se vor trezi
Apar ndu-se cu m na
Ca de-un tainuit dusman,
Vor musca gem nd tar na
Ca si-n lupta la Sm rdan.
Ca-ntr-aceasta zi cumplita

N-avu mila nici un rost,
Si m nia razvratita
Lege tuturor ne-a fost.
Astfel ca, vaz nd pierirea,
Insusi Dumnezeu de sus,
Galben intorc nd privirea,
M na peste ochi si-a pus.

La Sm rdan, pe unde dr umul
Da de-a dreptul spre vrajmasi,
Risipeai cu m na fumul,
Ca sa vezi la patru pasi.
Si-ntr-un iad fara de nume,
Unde-ai nostri iuti patrund,
Nu era nici cer, nici lume,
Numai noapte fara fund.
Si-ntr-acel noian de ceata
Dorobantii, d nd de-un r u,
Au trecut prin sloi de gheata
Si prin apa p na-n br u.
R u de apa Pr ut sa fie
Cum era sa-i tie-n loc,
Daca n-a putut sa-i tie
Din redute-un r u de foc !
La Sm rdan de-un g nd cu totii
Fost-am brat pustiitor,
Si murind au dat nepotii
M na cu stramosii lor.
N-ai avut mai buni tu, bane,
La Calugareni in vai ;

Iar la Racova, Stefane,
Nu-ti erau mai buni ai tai.
De-o veni din nou vrodata
Vuiet peste-al tau pam nt,
Tara draga si-ncercata,
Vom r uga pe Domnul sf nt
Nu-ntr-alt chip sa ne ajute,
Ca sa-nfr ngem pe dusman,
Dec t d ndu-ne virtute
De flacai ca la Sm rdan.