Barfirea ca monstru-o vazui alergand.
Iar gura ei numai ecouri, Cu negrul cararii noroi maritand Virturea din cel ce-i virtute catand. Dar faima cea putred-a celui flamand De faima purtand-o prin nouri.
Nici team'ori manie, ci-uimire mi-a pus In suflet durerea acestor
Nevrednice-ntoarceri cu josul in sus: Caci nu-i apara sa nu fie ce nu-s Nici bratul pe-Ahil si pe Socrate dOvg Nici varsta cea multa pe Nestor.
Cu scut si sageata vrei lupta? S-o Iasi, Copile, caci scut iti e timpul.
Sageti insa zeii si dreptii tai pasi.
Priveste tacand vuitorii trufasi:
Pe-un munte fu munte urcat de-uriasi Si tot nu batura Olimpul.
|