Iar la Putna-n manastire,
Noaptea, din tacut mor m nt,
Iese-n plina stralucire
Stefan cel viteaz si sf nt.
Lespedea ce-au pus-o popii
Peste groapa,-ncet se da
Indarat si-n fundul gropii
Stefan plin de pace sta.
Dar se nalta-ncet eroul
Desteptat din lungu-i somn,
Luminat e-ntreg cavoul
Si sumet viteazul domn.
Albu-i coif straluce-n luna
Iar pe zale-i joaca zari
De lumini ce se-mpreuna
Ca-ntr-un basm cu aratari.
Lunga sulita si-o poarta
Rasucind-o-n m ndr u chip
Eu credeam ca-i umbra moarta
Ce se misca pe nisip,
Dar e viu ! Acum ridica
Ochii sai, parc-ar lasa
Peste-o oaste inimica
Toata vrajmasia sa.
Apoi sta plecat si-asculta ;
Poate-aude spre Hotin
Vuiet si-alergare multa
De poloni si turci ce vin,
Poate-aude osti tatare
Si navala peste Prut,
Ori sosind din departare
Peste munte i-a trecut
Regele Matei ! Voi cete
De cazaci si de secui,
Dumnezeu acum va dete
Gata iar pe m na lui !
Suna zornait de zale,
Strigat mare de razboi,
Ard Moldova noastra-n cale
Cti dusmani si vechi, si noi.
Stefan tremura-n m nie.
Iese din tacutul schit
Luna-n cer uri, argintie,
Cu nori negri s-a-nvelit,
Si cumplit din bucium suna
Stefan voda ; ca un nor
Ies osteni si iuti s-aduna
Roata l nga domnul lor.
Iat-o, oastea lui voinica,
Toti cei buni si tari ai sai !
Stefan spada si-o ridica
Si porneste-n s rg spre vai,
Luna tot mai mult s-ascunde,
Tot mai negri nori plutesc
Si din vai grozav raspunde
Buciumul moldovenesc.
Se tot duce, duce-n noapte
Zgomotul in jos spre Prut,
Mai las nd in urm a soapte
Din furtuna ce-a trecut.
E pustiu la manastire,
Gol mor m ntul cel deschis !
Toate-au fost o nalucire,
Toate repezi ca-ntr-un vis.
Nu stiu bine-n care parte,
Stefane, te-ai dus cu osti,
Stiu ca tu te-ai dus departe,
Si dusmanii ti-i cunosti !
Bate-i, Stefane, parinte,
Spulbera-i de pe pam nt :
Chiar si mort invata-i minte,
Cine esti si-ai tai ce s nt.
