Flamand si gol, far-adapost, Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut, Si m-ai scuipat si m-ai batut
Si cane eu ti-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vant, De ai cu iadul legamant, Sa-ti fim toti cani, loveste-n noi! Rabdam poveri, rabdam nevoi Si ham de cai, si jug de boi:
Dar vrem pamant!
O coaja de malai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci, Baietii tu-n razboi ni-i duci,
Pe fete ni le ceri. injuri ce-avem noi drag si sfant; Nici mila n-ai, nici crezamant! Flamanzi copiii-n drum ne mor Si ne sfarsim de mila lor -Dar toate le-am trai usor
De-ar fi pamant!
De-avem un cimitir in sat Ni-l faceti lan, noi boi in jug, Si-n urma lacomului plug
Ies oase, si-i pacat! Sunt oase dintr-al nostru os: Dar ce va pasa! Voi ne-ati scos Din case goi, in ger si-n vant, Ne-ati scos si mortii din mormant; O, pentru morti si-ai lor prinos
Noi vrem pamant!
Si-am vrea si noi, si noi sa stim Ca ni-or sta oasele-ntr-un loc, Ca nu-si vor bate-ai vostri joc De noi, daca murim. Orfani si cei ce dragi ne sant
De-ar vrea sa planga pe-un mormant, Ei n-or sti-n care sant zacem, Caci nici pentr-un mormant n-avem Pamant - si noi crestini suntem Si vrem pamant!
N-avem nici vreme de-nchinat, Caci vremea ni-e in mani la voi; Avem un suflet inca-n noi
Si parca l-ati uitat! Ati pus cu totii juramant Sa n-avem drepturi si cuvant; Batai si chinuri, cand tipam, Obezi si lant cand ne miscam, Si plumb cand istoviti strigam
Ca vrem pamant!
Voi ce-aveti ingropat aici?
Voi grau? Dar noi stramosi si tati,
Noi mame, si surori, si frati!
in laturi, venetici! Pamantul nostru-i scump si sfant, Ca el ni-e leagan si mormant: Cu sange cald l-am aparat, Si cate ape l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am varsat -
Noi vrem pamant!
N-avem puteri si chip de-acum
Sa mai traim cersind mereu,
Ca prea ne schingiuiesc cum vreu
Stapani luati din drum! Sa nu dea Dumnezeu cel sfant, Sa vrem noi sange, nu pamant! Cand nu vom mai putea rabda, Cand foamea ne va rascula, Hristosi sa fiti, nu veti scapa
Nici in mormant!
|