O scrisoare de la Muselim-Selo

Si-oi fi scapat de-aici detot.
Dar vezi te rog de una :
Sa nu mai faci cum ai facut
S-aduni la tine satul,
De vesela ca ti-ai vazut
Acasa iar baiatul !
Sa vezi pe-aici si ciungi si-ologi !
Hristos sa-i miluiasca !
Tu mergi la popa-n sat sa-l rogi
O slujba sa-mi citeasca.
Puteri de nu vei fi av nd
De plata, vorba-i lasa,
Ca-i voi lucra o zi, oric nd,
La-ntorsul meu acasa.
Pe Nutu vi-l lasasem mic,
Cu crestetul c t masa
O fi acum strengar voinic
Si va rastoarna casa ?
Facutu-i-ati si lui la fel
Caciula, cum am vrut-o ?
Aveam o piele-n pod, de miel,
Doar nu veti fi v ndut-o ?
Nevestei mele sa-i mai spui
Sa-mi cumpere o coasa,
Cea veche nu stiu este-ori nu-i
Si-o fi acum si roasa
De c nd rugina scurma-n ea.

Sa-mi vad, o dare-ar sf ntul,
Cum cade iarba-n fata mea
Si-mi bate-n plete v ntul !
Ea lupte-se cum biet o sti,
C-asa ne dete soartea,
Ca si noi ne-am luptat pe-aci
Cu greul si cu moartea ;
Dar l-a ajuns si pe harap
Blestemele si pl nsul,
Ca noi i ne-am tinut de cap
Si-ntraram dupa d nsul.
Si i-am facut, maicuta, v nt !
L-am scos detot din tara,
Macar statea pe sub pam nt
Si nu iesea pe-afara.
Si-am prins si pe-mparatul lor,
Pe-Osman nebiruitul,
Ca-l impuscase-ntr-un picior
Si-asa i-a fost sf rsitul.
Pai, ne tinea pesemne prosti,
Sa-si joace hopa-tropa,
Ca nu puteam sa batem osti !
Dar poate taica popa
V-a spus de prin gazeturi tot
El cum si-a dat juncanii ?
Acum i-as cumpara, sa pot,
Dar nu mai am, azi, banii.

Ma doare-n piept, dar nu sa tip,
Si-asa mi-e dor de-acasa,
Si-as vrea sa plec, dar nu e chip
Ca voda nu ma lasa.
Dar uite, nu e nu stiu c t
O luna chinuita,
Si-o sa te str ng de dupa g t,
Maicuta mea iubita
. . . . . . . . . . . . . . . .
Asa mi-a spus Ion sa-ti scriu,
Iubeasca-ti-l pam ntul !
Si-am tot lasat, p n-a fost viu,
Si-mi tin acum cuv ntul.
Sa te m ng ie Dumnezeu,
C-asa e la bataie
Si-am scris aceasta carte eu,
Caprarul Nicolae.