Ostirile lui Alah

Si deodata,
Urla-n zare ca furtuna,
Si prin zarea spintecata
De blesteme si de v nt
Ies spahii in siruri dese,
Grabnic iese
Oastea-ntreaga din pam nt.
Caci acum, prin lumea lata,
Ies sa jure
Toti cari au pierit vrodata
Pe c mpiile ghiaure,
Si-astept nd un semn ceresc
Stau gatiti, potop sa plece
Si sa-nece
Tot pam ntul crestinesc.
Ei, cu genele-amortite,
Nalta m na,
Iar din barbile-nc lcite
Iuti isi scutura tar na
Si pe cai sarind grabiti,
Inv rtesc dusmanii crucii
Sabii lucii,
De navala st nd gatiti.
Furnic nd din mii de locuri,
Plini de ura,
Cu blesteme si batjocuri,
Striga toti ca dintr-o gura

Sf ntul nume-al lui Isus,
Si turbate si-ndraznete
Mii de fete,
Alerg nd, privesc in sus.
Iar acum, fiind o gloata,
Numai una,
Osie-ntr-aceasta roata
Se ridica Semiluna,
De pe steagul care-n v nt
Geme-o pl ng ere-ntrerupta
Si se lupta ;
Iar ce geme e cuv nt.
Si-i a lui Alah cuv ntul,
Sf nt si mare !
Si tacuta ca morm ntul
Si-mpietrit-acolo-n zare
Oastea-ntreaga sta pe loc.
Codri, dealuri, r u si lunca
Toate-arunca
Ochii-n sus, spre-un semn de foc.
Mii de guri atunci in vaier
Umplu cerul :
Crucea e, o cruce-n aer !
Turcii toti, zv rlindu-si fierul,
Iuti se-ntorc ca-ntorsi de v nt ;
Noaptea r de luminata
Si deodata
Intra totul in pam nt.