Prin visini vantul in gradina Catand culcus mai bate-abia Din aripi, si-n curand s-alina, Iar rosul mac inchide floarea, Din ochi clipeste-ncet cicoarea Si-adoarme-apoi si ea.
Eu cred c-a obosit padurea. Caci ziua-ntreaga-a tot cantat Si tace-acum gandind aiurea. Sub dealuri amurgeste zarea, Se-ntuneca prin vai cararea Si-i umbra peste sat.
Peste culmi incet amurgul moare
Si-ntors cu fata catr-apus Da semne noptii din ponoare. Ea-mbraca haine-ntunecate Si linistit din aripi bate, Plutind tacuta-n sus.
Taciunii-n vatra dau lumina ; Pe drumul de drumeti sarac Mai vezi fugind cate-o vecina Sa ceara cu-mprumut jaratec, Grabit, da roate, singuratec, Tacutul liliac.
Si tot mai noapte-apoi se face, Paduri si ape-adorm acum ; Din cer scoboar-adanca pace. Ici-colo vrun zavor mai suna - incepe-a se zari de luna Si-i liniste pe drum.
Copiii dorm, visandu-si jocul. Mai toarce mama. in curand, Pe vatra ea-nvaleste focul, incuie usile la tinda, Se culc-apoi. Iar cariu-n grinda S-aude-acum rozand.
|