Colo surele r uine
Catre Dunare privesc
Cum tot vine apa, vine
Martori vremilor trecute,
Ct sunt astazi de tacute,
Numai inimii-i vorbesc.
Eu ma uit pe apa sura
Incretit-abia de v nt ;
Apa l nga mal mur mura.
Trec si vremile-nainte,
Trec si-aducerile-aminte
Cum trec toate pe pam nt.
Au pierit acele glorii,
Si-alte-asemeni nu se nasc
Ah, dar iata luptatorii
Scutul lor cum il arunca,
Sapa, cum le-a dat porunca
Mesterul de la Damasc.
Grinzile de grinzi se leaga
Peste muntii de granit,
Lespezi peste b rne-ncheaga
Viaduct pe bolti enor me
Si-uriasele lui for me
Parc-ajung p na-n zenit.
Si din c te-avea tinuturi
Roma-n stap nirea sa,
Iuti osteni ascunsi sub scuturi
Vin ca apa revarsata,
Cum potopul tau odata,
Iahve, peste lumi varsa.
Podul isi indoaie fier ul
Sub at ti legionari,
Tubele-nspaim nta cerul !
Istre,-acum te bati in spume !
Multi vazusi tu tari in lume,
Insa nu pe cei mai tari !
Cine va mai sta-mpotriva
Leului roman de-acum ?
Care fulger stavili-va
Goana razbunarii sale ?
Ai voinici tu, Decebale,
Sa opresti furtuna-n dr um ?
Ori ai tai sunt cei ce-n gloate
Ies din codri-ntunecati ?
De pe c te r uri toate
Vin la moarte ca la nunta
Cu topoare-n m ini, si-nfr unta,
Sapte r nduri de-mparati ?
Ah ! visez. Eu la ruine
Si la Dunare privesc,
Cum tot vine apa, vine.
Ele stau ruine mute
Martori vremilor trecute,
Numai inimii-i vorbesc.
|