- "Ce stiu nu vreu sa tin secret - Te rog sa lasi in pace muza, Caci tu esti cel mai prost poet in Siracuza. Troheii schiopi si iambii duri; Si nici nu stii macar sa-i furi!"
Dar n-a sfarsit, caci Dionis, Ca un al doilea Ajax mitic, A ras de furie si-a-nchis
In turn pe critic. P-un biet Omer il poti nega; Dar cand e print, e altceva.
Orice poet ca rege-i prost;
Dar ca poet e orice rege
Un geniu cum putini au fost!
Deci sa-ntelege: De ce murind fu Nero trist, Nu ca-mparat, ci ca artist.
Si bietul critic, otravit D-ale slujbasilor insulte, Trei parti din zi era silit
Mereu s-asculte Toti iambii despre cari a zis Ca-s cei mai prosti din cati s-au scris.
Din zori de zi un sclav ii sta La cap, citind pana-ndeseara; Asa si ieri, si azi asa
Si mane iara. Si tot tavanul era scris Cu versuri d-a lui Dionis.
Dar dupa ce-a trecut un an, Slujbasul vine si-l vesteste Ca-l iarta nobilul tiran,
Si ca-l pofteste Sa mearga la palat curand. Poetul l-a primit razand.
- "Am versuri iar! Un nou volum, Si laude-mi spun toti Zoilii. Sa vezi! Eu cred ca fac acum
Mai buni dactilii. N-am nici un vers pocit si rau, Si-as vrea s-aud cuvantul tau!"
Si de pe sul cu mult avant Ies odele, incet cu-ncetul. Olimpic si cu glasul sfant
Citea poetul. Curtenii transportati raspund: -- "Ce-artistic, ah! Si ce profund!"
- "Si tu, ce zici? M-am indreptat?" Polixen, tremurandu-i pasii,
Spre usa pleaca, resignat,
Privind slujbasii:
- "E cheia temnitii la voi? Haid', duceti-ma inapoi!"
|