Cand geme si urla si tuna
In martie cerul cu ploi
Soseste-n starnita furtuna
Din nou primavara la noi.
Ieri toata mania naturii
Urlat-a-n vazduhul cu nori,
Iar astazi copacii padurii
Stau veseli cu proaspete flori.
Dar omul cand fost-a sarmanul
Strivit de furtunile reci,
El nu mai re-nvie la anul,
Si nu mai da muguri in veci !
S-au dus primaverile-i, toate,
Si iarna-l acopere grea,
Nici vant si nici soare nu poate
Zapezile fruntii sa-i ia.
|