Povestea caprarului

La ochi cu pusca l-am vazut,
Ingenuncheat acolo-n cale,
Trag nd spre-arapii ce din vale
Veneau mereu. O, n-am crezut
Ca omul in m nie poate
S-azv rl-asa de mult omor,
Ca plumbii-n deznadejdea lor
Curg r u ! Dar azi le cred pe toate.
Iar noi ne-ndepartam mereu,
Si i-am strigat de-a multa oara
Ca e nebun, ca sta sa moara,
Si ca-i pacat de Dumnezeu.
Nevr nd sa-l lase pe c mpie,
Si sa-l aduca neput nd,
El sta cu mortul, dus de-un g nd :
Strajer razbunator sa-i fie !
Dar turcii vin, tot vin, un roi,
Si tot mai larg li-e-n ur ma pasul
Acum nici nu ne-aude glasul,
Acum el e pierdut de noi.
Treizeci de pasi mai au nizamii,
Au cincisprezece, zece-acum
Si-astepti pe-ai tai, pl ng nd pe dr um,
Tu, suf let pustiit al mamii !
Dar iata-l, cade ! L-a lovit
Pesemne-un plumb din multa ploaie ;
Pe spate-acum murind se-ndoaie,

Dar l-am vazut cum s-a-nv rtit
Spre frate-sau, caz nd deodata
Cu fata-n jos, par nd c-ar vra
Sa-l apere pe mort asa
Si-atunci coloana-naintata

A turcilor, sosind povoi,
I-a si cuprins, urm ndu-si g oana,
Si i-a-necat apoi coloana
Si nu i-am mai vazut apoi.
Infiorat si-acum imi bate
Cu jale inima, c nd scriu :
Strivit de turci, sa mori de viu,
Veghind la capul unui frate !
Cnd ne-am retras pe-acele lunci,
Respinsi de turci de la movila,
Un regiment intreg, de mila,
A pl ns de ce-a vazut atunci !