Caligenes sfarseste mosia de arat ;
O seamana. Pe ur ma roman adevarat
Da goana-n urbea Romei sa-ntrebe toti augurii
Ca da-vor zeii nobili rod bun semanaturii ?
In Roma, cel mai vrednic augur, Aristofil,
E om carunt, ser veste de cand era copil,
Si poate sa-mblanzeasca si viforul cu r uga.
La dansul vine dara Caligenes in fuga,
Zicand : Aristofile, sa-mi spui tu de va fi
An bun si toamna lunga, de pot nadajdui,
Sa secer grane coapte si pline-n spic ? Paseste
La scandura-i augur ul, ia bobi, ii randuieste
Vrajind ; apoi mai face cu batul sau figuri ;
Isi incrunteaza fruntea cu-atatea-ncretituri,
Da roata prin odaie si numara intruna
Pe unghii, roaga cer ul cu stelele si luna ;
Mai face-un hocus-pocus si-odata sta pe loc ;
Se-ntoarce si graieste cu tonul de proroc :
De cumva e samanta destul de roditoare
Si bine semanata, la caz daca e soare
Si cald, pe cata vreme sub brazde ea va sta,
Pe loc ce ploi manoase si calde vor uda
Campiile, iti iese samanta toata plina ;
Fii sigur ca de cumva nu vei avea neghina
Si alte ierbi, graul va creste ca un rau
La caz ca n-o sa bata furtuna peste grau,
Rupandu-i paiul ; insa de vei avea norocul
In orice fel sa-ti aperi de cerbi si vite locul,
Ca nu cumva sa-ti pasca din grau presupunand
Ca piatra nu te-o bate, nici br uma, si scapand
De paseri sa nu-ti fure din boabe semanate
Oricum, orice In fine, spun zeii ca tu poate
Avea-vei grau, caci anul va fi dintre cei buni ;
Dar tine minte bine : necopt sa nu-l aduni !
Atunci ti-or fi desigur granarele inguste
De-or vrea din ceruri zeii sa scapi fara lacuste !
|