Prutul

Si cand i-am vazut, crestine,
Ca iau calea catre mine,
Si cand le-am vazut mai bine
Ochii cu fulgeratura,
Pletele cu zbarlitura,
Barbile cu-ncalcitura,
Eu de maluri m-am izbit
Prins de friguri si-ngrozit,
Ca mi se negrea vederea
Si mi se topea puterea
Si-amarat stateam ca fierea!
Dar cand ma-ntorsei spre deal,
Maica, ce vazui pe mal!
Cat ai face cruce-o data,
Mare iaca mi s-arata
Moldoveni, stiutii mei,
Prafuiti si putintei
Nici sa nu te uiti la ei
Si veneau, veneau, veneau,
Turcii-n barbi bolboroseau,
Ca pe mal ei ce-ti vedeau?
Vedeau fulgeru-n picioare,
Alb de arme lucitoare
Si-nfratit cu sfantul soare,
Vedeau voda bogdanesc:
Dare-ar Domnul sa traiesc
Sa mai stau sa-l mai privesc!
Zarile-alergandu-le,
Vifor masurandu-le
Fulger despicandu-le!
Calu-n vant i se-ncurca

Prin urdii imi fulgera,
Brazda-n urma-i revarsa,
Brazda rosie-nflacarata
Tot cu sange-amestecata
N-am mai vazut niciodata!
Iar cel voda bogdanesc
Da navala-n cazacime,
Si da prosca-n tatarime,
Iama prin ianicerime,
Si prin deset navalea
Desetul de mi-l rarea
Si, pe turci cum ii izbea,
Zarea nu-i mai incapea!
Si-mi parea de-atata bine
Ca vedeam ca vremea vine
Si-au sa-ncapa ei si-n mine!
Oliolio, ce pui de leu!
Draga-i fu lui Dumnezeu
Si mult bine-a mai avut
Mama care l-a nascut!
Ca-l vedeam cum umbla roata.
Si-alerga campia toata,
Luand gloata dupa gloata
Si-mpingandu-le mereu
Tot incoa spre-adancul meu!
S-au incaierat pe mal
Om cu om, si cal cu cal,
Si din piepturi se izbeau
Si cu dintii se rupeau,
Si gramezi-gramezi cadeau.
Mortii-mi inchideau cararea,
Sangele-mi marea varsarea,

Groaza-mi mai crestea turbarea.
Si de-aceea vin urland
Arme, steaguri aducand
Si cai roibi fara de frane
Si stapani de osti pagane.
Si de-aceea vin turbat
Manios si spumegat
Ca de-atata uluire
Nu mai pot sa-mi viu in fire!