| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Tacerea rezervata mie de Nicolai Costenco Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Regina ostrogotilor
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului George Cosbuc
|
|||
|
|
|||
| Jalnic vajaie prin noapte glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. In castelul de pe stanca, la fereastra solitara, Sta pe ganduri o femeie si priveste-n noapte-afara. Al ei suflet e furtuna, noaptea e gandirea ei - Astazi ea e pusa-n randul celor mai de jos femei! E regina ostrogota! Dar in turn aici e roaba; Lacrimile-n ochii palizi ii sunt singura podoaba. in tacerea din odaie-i intra cruntul Teodat, Ea se-ntoarcetrista, blanda: - "Tu-mi esti rege si barbat. M-ai privit intotdeauna ca pe-o piedica din cale, Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gandurilor tale? M-ai inchis aici in lanturi; am rabdat in chip pagan, Si mi-am zis: El are dreptul! Mi-e barbat si mi-e stapan. Mi-ai ucis pe-ntaiul sfetnic si radeai ca lumea plange Cand de barba lui carunta spada ti-o stergeai de sange. Si-am tacut, zicandu-mi iarasi: El a fost supusul tau, De-a facut vrun rau, tu, rege, trebuie sa curmi ce-i rau. Mi-ai luat apoi copilul sa-l ucizi! Si-am zis: E bine! Tu-i esti tata si ai dreptul peste fiul meu ca mine. Dar el nu era al nostru, el era al tarii-ntregi, N-ai ucis in el un rege, ai ucis un sir de regi. Vii, acum trimis de altii, vii sa scapi si de regina, Teodat, iti temi domnia! O s-o pierzi, a cui e vina? Am putut s.a fac revolta, ori pe-ascuns sa te omor, N-am facut-o, ca mi-e mila! Nu de tine, de popor! Tu erai un om de lupta, fara rang si fara nume, Eu ti-am dat coroana tarii, sa te fac stapan pe-o lume. Si-acum asta-i rasplatirea ce mi-o dai? . . . E tot atat! Dara moartea mea ti-ajuta, vino, strange-ma de gat. Pe femeia pusa-n lanturi n-o ucizi, ca-i miselie! Pe regina ai tot dreptul s-o ucizi, ca-ti e sotie!" Nobila, cu ochi de flacari, ea priveste-n fata-j drept Si, zicand, desface haina de pe tanarul ei piept. Iar miselul sta, se uita, da apoi; si grabnic unda Sangelui tasni din rana; si-a cazut Amalasunda. Si plecat peste cadavru, el cu ochi de idiot A-nvartit pumnalu-n carne sa se scurga viul tot. A deschis apoi fereastra, si pe colturoasa stanca Hohotind a-mpins cadavrul in prapastia adanca. Surd vuia prin codri vantul, brazii se-ndoiau de vant, Urletul suna sinstru ca un urlet de mormant. Parca negrele blesteme si le-amestecau haotic Mii de glasuri, tara toata, tot poporul ostrogotic. Teodat, tu razi! Dar moarta cea lipsita de sicriu isi va rascula poporul, sa te sfasie de viu! |
|||
Pune poezia Regina ostrogotilor pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |