Rugamintea din urma

Si eu raman sa mor pe-aici
Cu liftele pagane!
Ah, parca simt ca n-am s-ajung
Sa vad ziua de maine.
Cu douazeci deodata-n car
La groapa ma vor duce,
Si, bun e Domnul, de-om avea
La cap o cruce.
Noi de copii ne stim, si-am fost
Ca fratii, ba mai bine.
Eu de-am avut un singur ban
L-am impartit cu tine;
Si tu cu gura foc prindeai
Sa-mi dai ajutorare;
Sa-ti rasplateasca Dumnezeu,
Ca-i bun si mare!
Si-auzi acum! De-or intreba
In sat de-a mea venire
Tu-n loc de adevar sa spui
Ca n-ai de mine stire,
Ca n-am fost la un regiment
Dar spune-le ce-ti place.
Ca pentru ei ori viu, ori mort,
Totuna face.
Iar mamei Doamne, cum as vrea
Credinta s-o insele!
Sa-i spui ca m-ai lasat ranit
La Turnu-Magurele,
Dar voi sosi cat de-n curand.
Asculta-mi rugamintea,

Ca mama, dac-ar sti ca-s mort,
Si-ar pierde mintea.
Tu s-o amai cu zi de zi
Si spune-i cate toate,
Ea e batrana, n-are mult
Sa mai traiasca, poate;
Si pentru ce sa-i amarasti
Si zilele putine?
Ca n-are-n lume bun si drag
Decat pe mine.
Iar Linii, de s-ar intampla
Sa va-ntalniti vrodata,
Sa-i spui ca-s sanatos si-as vrea
S-o aflu maritata.
Tu uita-i-te-n ochi sa vezi
De-o doare ori n-o doare;
Iar daca vei vedea-o stand
Nepasatoare,
Sa-i spui ca m-ai lasat ranit
Pe umedele paie,
Ca doctorul in carnea mea
Adanca brazda taie,
Ca de dureri eu ma izbesc
Si urlu ziua-ntreaga,
Si c-am murit gandind la ea,
Ca mi-a fost draga.
Si daca ochii ei atunci
Mai tulburi se vor face,

N-o mangaia! E de prisos,
Te rog s-o lasi in pace.
O frunza vesteda nu-ti da
Cuvant sa zici ca-i toamna
Si-o lacrima in ochii ei
Nimic nu-nseamna!
Si-acum da-mi mana! A sunat
Cornistul de plecare,
Du Oltului din partea mea
O calda salutare,
Si-ajuns in tara, eu te rog,
Fa-mi cel din urma bine:
Pamantul tarii sa-l saruti
Si pentru mine!