Iar Matei in balta stete
P na-n zori, in stuf ascuns,
Frigul noptii l-a patr uns
Si prin suflet spaima-i dete
Ca pierirea l-a ajuns.
Dumnezeule-al puterii,
Vezi-ma-n ce stare s nt !
Fa, sa scap de-acest mor m nt,
Depart ndu-mi ianicerii,
Si ma leg cu juram nt
Ca scurg nd aceasta balta,
Chiar pe locul unde zac
Manastire am sa fac,
M ndra, vesela si nalta,
Si cu aur am s-o-mbrac.
Turcii insa-l cautara
Si-alta zi, si nencetat,
Iar Matei in stuf a stat
Si-alta noapte, mai amara,
Mort de foame si-nsetat.
Dat-ai prin Hristos, Parinte,
Cele noua fericiri !
Scapa-ma de prigoniri
Si-ti voi ridica, preasfinte,
Tot pe-at tea manastiri !
Ruga nu i-a fost primita
Nici acum, si-a stat Matei
Ocolit de agarei
Inc-o noapte-asa cumplita,
Si pl ngea, g ndind la ei :
Vai, Parinte-al indurarii,
Departeaz-acest pahar,
Si scap nd dintr-un amar,
Manastiri voi face tarii
Cte slujbe-n sarindar.
Si-apoi fu, ca tot plecara
Nechematii venetici.
Iar Matei a str ns voinici
Si-a gonit pe turci din tara
Si-a-ngropat si multi aici.
Iar pe locul unde-n balta
El ascuns trei nopti a stat
Sf nt locas a ridicat
Pe colin-acum inalta,
Dupa cum s-a si jurat.
Si-apucat-a sa cladeasca
Alte noua, r nd pe r nd,
Si i-a dat Dumnezeu g nd
Intr-o zi sa le sfinteasca,
Toate-acelasi hram av nd.
Iar in ur ma ridicat-a
Un altar dupa altar,
Domnului cel sf nt ca dar
Cel din ur ma d ndu-l g ata,
I-a pus nume Sarindar.
|