Am gasit-o ieri in prun,
Dar sa nu grabiti ocara!
I-am luat in pripa scara.
Ea ma-njura: Esti nebun?
Pune scara!
Daca-njuri, eu n-o mai pun!
Mai la urma, pe-un cuvant:
Sa se lase sarutata
De atatea ori deodata
Cati fustei la scara sant.
Sarutata
Laudat fii, Tata sfant!
Unsprezece , spune ea;
Eu zic: Bine , pe credinta:
Doar o fi avand stiinta,
Scara cati fustei avea,
Pe credinta
Asta e pierzarea mea!
Si-o sarut mereu-mereu:
Orice-ati spune, orice-ati face,
Nu stiu cum, dar mie-mi place
Sa sarut asa sunt eu!
Orice-ati face,
Doar e dat de Dumnezeu!
Dar te uita! Azi ma duc
Pe la ei, si iata scara!
Vrand sa pui la cale tara,
N-am de lucru si m-apuc
Sa-ntorc scara,
Si cand colo, stau nauc!
Dau sa numar la fustei
Uite-i, frate, doisprezece!
Si-un cutit prin piept imi trece
Implantat de mana ei!
Doisprezece,
Iaca-mi moartea, dragii mei!
A gresit, imi spuneti voi?
Cum de n-a gresit sa-mi spuie
Treisprezece? Sa mai suie,
Nu sa-mi faca mai vreo doi!
Nu sa-mi spuie
Ca e miercuri, cand e joi!
Zici ca poate n-a stiut
Cand vorbea din prun cu mine?
Dar i-a numarat ea bine
Scoborandu-i si-a tacut!
Nu de mine,
Mi-e de dansa, ce-a facut!
M-a scurtat asa, stiind!
Daca-i fire mincinoasa,
Ce folos e ca-i frumoasa?
Maica mea, auzi! S-o prind
Mincinoasa!
N-o mai cred, s-o vad murind!
|