Stefan-Voda

De-acest mort urmat de Voda si de curtea sa, pe drum ;
Nici ei nu-nteleg convoiul, dar pornesc cu el deodata,
Si multimi mereu s-aduna spre multimea adunata,

Nestiind de ce si cum.
Si pe stradele Sucevei, innorate-acum de jale,
Dupa mortul fara nume se strecoara lungul sir
De popor, de domn si sfetnici si de-osteni in albe zale ;
Pe-un necunoscut din lume il petrece-o lume-n cale
Spre mor m ntul str mt si jalnic dintr-un colt de cimitir.
Si deasupra groapei Stefan, cu boieri ce-l inconjoara,
Ia sicriul si-l aseaza pe fr nghie. Si-n morm nt
Insusi el, prinz nd fr nghia cu alti trei, incet scoboara
Mortul in pam nt, el insusi peste mort de-nt ia oara
Zv rle-o m na de pam nt.
Spre popor apoi se-ntoarce : De-ati venit aici cu mine,
Nu-ntrebati ce mort e-n groapa, prieten ori dusman al meu,
Om a fost, si-n ceasul mortii noi sa dam ce se cuvine
Omului. Iar unde merge, sufletu-i gaseasca bine
Si sa-l ierte Dumnezeu !
Si-n genunchi se roaga Stefan, iar poporu-ntreg rosteste
In genunchi un Tatal nostru, si e sf nt mur murul lor.
Astfel codrii-si c nta psalmii, c nd fr unzisul se clateste,
Iar deasupra lor in aer duhul Domnului pluteste
Cel-atotstap nitor.
Nu-ntrebati ce mort e-n groapa ! Rasarirea unei spume
Nu e volnica : ea-si are rostul hotar t de cer !

Cnd tu crezi ca n-ai pe nimeni, frati tu ai o-ntreaga lume,
Mila lor e Dumnezeu cel ce altfel n-are nume
Pentru cei ce pl ng si pier.