Voi lasi datatori de porunci, Mai radeti! Nevolnica turma, Mai radeti, ca-i rasul din urma! S-apropie ziua! Si-atunci Vedea-veti, salbateci barbari, Campiile voastre-necate De vuietul multor armate, Ca vuietul apelor mari -Veni-vom ca-n ziua de-apoi; Va plange cu hohote zarea De cara, de cai, de strigarea Multimii pornite spre voi!
Iesi-vor din negru pamant, in zale de-argint cavalerii, Puternici ca grindina verii, Si roibii cu narile-n vant Vor trece-n salbatec galop Spre Roma! Si miei vor fi leii, Fugi-vor de spaima miseii Cuprinsi de pornitul potop Spre Roma! Calcand pe cohorti Razbi-ti-vom colosul de-aproape
Si nu va fi cine sa-ngroape Multimea cea mare de morti!
Din Istru vom face parau, Sa-l umpli, romane, cu sange, Cu lacrimi pe care le-or plange Nevestele neamului tau! Si nu vei putea sa mai pui in siruri infranta-ti armata, Si-om face sa fie odata Toti corbii si lupii satui! Caci vultur sa fii, un colos, Cu aripi de repezi furtune Si cuibul in cer de l-ai pune, De-acolo noi da-te-vom jos!
Ce-i viu sfasia-vom in dinti; Aprinde-vom templele tale; Vom naste pustiul in cale; Vom face pe-ai vostri parinti S-ascunda trufasul lor chip in toga, plangand de rusine, l-om trece sub furci caudine, l-om pune cu fruntea-n nisip. Si fara de mila, calai, in fase strivi-vom poporul, Si mandri vom pune piciorul Pe gatu-mparatilor tai!
Vom face cat cerul de-nalt Mormanul cadavrelor crunte Si munte vom pune pe munte Si cerului da-vom asalt. Pe-al vostru Zamolxe-pigmeu L-om prinde de barba-nhatandu-l, Cu tronu-i cu tot rasturnandu-l Din cer, caci acel Dumnezeu Ce lasa pe-al vostru pamant Sa creasca atata urgie, Acela nu poate sa fie Nici mare, nici tare, nici sfant.
Ah, dac-am putea masura Pe cat ni-e de plina masura, Vedea-vei ce multa ni-e ura, in ziua din urma a ta! Ca daca voi toti ati muri De spaimele mortii nainte De-al nostru sosit, din morminte V-am scoate de-oriunde veti fi! Si razbunatoarelor sorti Le-am face cu palma dreptate. Caci fetele voastre le-am bate, Scuipandu-ti pe fiii tai morti!
|